Un prieten este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi

          Tot mai greu reușim să ne dăm seama cu adevărat ce fel de oameni avem lângă noi. Poate pentru că, de multe ori, rămânem uimiți de ce suntem noi în stare: să facem lucruri pe care nu ne-am fi gândit niciodată că le-am putea face, să spunem cuvinte pe care nu ne-am fi imaginat vreodată că le-am putea rosti, și asta chiar față de persoane apropiate, la care ținem foarte mult… Și atunci ce putem aștepta de la alții? Credem că îi cunoaștem foarte bine, dar, dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine, cum să nu ne uimească cei de lângă noi? 

Cei doi bărbați din viața mea

          Aveam 40 de ani și pierdusem orice speranță să-mi găsesc ursitul. Pot spune despre mine, fără a mă lăuda (că doar nu e meritul meu!), că arăt bine (văd și eu cum întorc bărbații capul după mine pe stradă!), am un statut social foarte bun (o situație materială peste medie) și… doream un bărbat pe măsură (ceream prea mult?!). 

          Văzând că nu găsesc deloc ceea ce așteptam, dar și pentru că timpul meu era foarte măsurat și nu aveam când să-mi caut bărbatul potrivit (așa e când lucrezi zi lumină!), am apelat la o agenție matrimonială. Directoarea agenției mi s-a părut foarte ok, serioasă, cu capul pe umeri, o persoană în care puteam să am încredere că mă va ajuta în această privință și care s-a implicat activ în căutarea persoanei dorite de mine. Mi-a aranjat câteva întâlniri, dar nu a mers niciuna și am început să cred că nu am noroc în această privință. M-am întâlnit inclusiv cu un om politic italian, foarte galant, cu stare materială foarte bună, înalt, frumos,

Vis alb (Otilia Cazimir)

Aș vrea cu tine să mă duc departe, 
La Polul Nord, sub cerul de opal, 
Când gheața mării clare se desparte 
În blocuri plutitoare de cristal. 


Desfășurând culorile-i spectrale, 
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald 
Dantela aurorii boreale, 
De purpură, de aur și smarald. 


Banchiza albă ne-ar așterne-n față 
Covoare de omăt imaculat. 
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață, 
Am arde-un foc de spirt denaturat. 

Îmi distrug dușmanii atunci când mi-i fac prieteni

Citind aceste cuvinte ale lui Abraham Lincoln, mi-am amintit o întâmplare de acum 10-12 ani, când am auzit-o pe o colegă de servici vorbind tare, pe hol, despre mine. Eu eram în biroul alăturat, cu ușa deschisă. Încă de la primele cuvinte mi-am dat seama că vorbea tare tocmai pentru a o auzi eu. Fără a rosti nici un nume, mă bârfea, dar în așa fel încât să înțeleg că era vorba despre mine, că eu eram cea pe care o critica. La început, acest lucru m-a enervat: de ce făcea asta? Eu nu vorbisem niciodată rău despre ea, nu o bârfisem, nu găsisem nimic care să mă deranjeze la ea în mod deosebit și – culmea! – nici nu vedeam ce ar putea-o deranja pe ea la mine.

Ce frumoasă eşti (Adrian Păunescu)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă, 
Ninge disperat asupra ta, 
Cerul peste tine se răstoarnă, 
Ţurţurii în plete vor suna. 


Hai să fim doi oameni de zăpadă 
Ridicaţi de braţe de copii, 
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă 
Că se pot iubi, se pot iubi. 

1 decembrie – Ziua Națională a României

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Naţională a Românilor, aforisme și bancuri legate de această sărbătoare.) 

          Ziua Națională a României a fost, de-a lungul timpului, sărbătorită în data de: 

- 10 mai, între 1866-1947, în amintirea zilei în care Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite; 

- 23 august, între 1948-1989, pentru a marca ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944; 

- 1 decembrie, din 1990 și până în prezent, pentru a marca proclamarea unirii Transilavaniei şi a Banatului cu Regatul României. 

Știi să lupți pentru dragostea ta?

          “Să nu te îndoiești niciodată de deciziile bune ale soției tale. Oricum, ea s-a măritat cu un geniu”, spunea cu mult umor Federico Fellini… 

          Te plângi de deciziile pe care le ia persoana iubită? Înainte să faci asta, gândește-te că și tu ai fost una dintre deciziile ei! Și a fost o decizie importantă, te-ai bucurat atunci, să nu spui că nu este așa… ai luptat pentru a o convinge, poate ai încercat chiar să dai la o parte alte persoane care o plăceau! Ai făcut tot ce ți-a stat în puteri pentru asta, pentru că o credeai mai presus de tine și sperai din tot sufletul să te aleagă. 

          Și atunci, de ce acum, după ce ai fost ales, în sfârșit, crezi că totul ți se cuvine și nu mai este cazul să lupți în continuare pentru dragostea ei? Ai câștigat doar o bătălie atunci când s-a îndrăgostit de tine, nu tot războiul! Nimic în viață nu ține veșnic, un foc trebuie întreținut mereu pentru a nu se stinge… Dacă ți s-a părut normal să lupți pentru a câștiga persoana iubită, de ce nu ți se pare la fel de normal să lupți ca să menții dragostea vie? 

19 noiembrie - Ziua Internațională a Bărbatului

          Ziua Internaţională a Bărbatului a fost stabilită în 1999, în prezent sărbătorindu-se în peste 60 de ţări. Ea nu este destinată să concureze ziua internațională a femeii, ci își dorește să promoveze modele masculine pozitive care trăiesc vieți decente, oneste, nu doar vedetele promovate de regulă de mass media, evidențiind totodată contribuţia pozitivă a bărbaţilor în societate, familie, îngrijirea copilului şi în mediul înconjurător.

          Așadar, doamnelor, să profităm de această zi și să urăm numai bine bărbaților din viața noastră!

          Iată mai jos câteva aforisme legate de bărbați...: 

* Înainte de căsătorie, o femeie trebuie să facă dragoste cu un bărbat pentru a-l ține lângă ea. După cununie, ea trebuie să îl țină lângă ea, pentru a putea să facă dragoste cu el. (Marilyn Monroe)

* Bărbatul e stâlpul casei. (proverb românesc) 

* De ziua bărbaţilor tot la femei ne gândim. (Ștefan Munteanu) 

17 noiembrie - Ziua Internațională a Studenților

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Internaţională a Studenților și multe bancuri legate despre studenți și studenție!) 

          În 1941, Consiliul Internaţional al Studenţilor a declarat oficial ziua de 17 noiembrie ca fiind Ziua Internaţională a Studenţilor, în memoria celor nouă studenți ucişi în 1939 și a celor peste 1200 trimişi în lagăre de concentrare, după ce au demonstrat împotriva ocupaţiei naziste din Cehoslovacia. 

          În 17 noiembrie 1973, revolta studenților greci din Atena a atins punctul culminant în momentul în care un tanc a dărâmat porțile Politehnicii blocate de studenți. 

         Tot în 17 noiembrie, dar în anul 1989, peste 15.000 de studenți slovaci au cerut ieșirea din comunism, demonstrația soldându-se cu aproximativ 600 de răniți. 

Te iubesc, deci… exist (Mitră Maria Claudia)

 
Mi-am dorit să îţi scriu doar un vers, 
dar cuvintele erau prea puţine, 
ar fi fost un veşmânt mult prea şters, 
prea sărac să te-mbrace pe tine. 

Din culorile lumii am vrut 
să îţi fac, mai apoi, un portret, 
strălucire să-i dau n-am ştiut, 
curcubeul să fi fost…desuet? 

Cauți perfecțiunea? Mai caută!

             Cei mai mulți dintre noi ne vedem, dacă nu fără cusur, doar cu foarte mici defecte. Este și motivul pentru care așteptăm, de la cel/ cea de lângă noi, măcar tot atâta… perfecțiune! Știu, mulți ar spune: nu, eu nu mă văd perfect, eu îmi văd și defectele! Da, le vedem și le conștientizăm, dar cu cât avem mai multe pretenții de la noi înșine, cu atât avem și mai multe de la cei care ne înconjoară. Am zis bine, de la cei care ne înconjoară, pentru că, dacă mă refer la persoana cea mai importantă pentru noi, situația este cu totul alta: de la ea așteptăm mult mai mult decât de la colegi, vecini, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, de la ea avem pretenții nenumărate! Pentru că, știți cum se spune: dacă rudele nu ți le alegi, măcar cu prietenii să fii mai atent, pentru că pe aceștia poți să-i selectezi chiar tu…

          În ceea ce privește persoana de lângă noi (iubitul/ iubita/ soțul/ soția), așteptările, spuneam, sunt mult mai mari. Uneori sunt atât de mari, încât nici nu mai pot fi numite așteptări, intră deja în categoria… pretențiilor! Unii își dau seama de asta, majoritatea, însă, nu o fac. De la cei care nici măcar nu conștientizează acest lucru, nu prea mai ai ce să aștepți. Dar de la cei care în momentele de sinceritate cu ei înșiși, realizează totuși că fac acest lucru, aceștia mai au o șansă să schimbe ceva. 

29 octombrie - Ziua Internațională a Internetului

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Internaţională a Internetului, aforisme și bancuri legate toate de tema de astăzi - INTERNETUL.)

          Pe 29 octombrie 1969 s-a reușit pentru prima dată transmiterea unui mesaj de la un calculator la altul. S-a încercat atunci transmiterea online a două cuvinte: log in, dar după primele trei litere conexiunea a picat. Începuse însă o revoluţie. În 1971 s-au pus bazele emailului, implementându-se un sistem de comunicare ce presupunea despărţirea numelui utilizatorului de cel al computerului cu simbolul „@“. 

          Ziua Internaţională a Internetului a fost stabilită în 1973. În 1977 s-a inventat modemul pentru PC, iar în 1990 au apărut WWW-ul, HTML-ul, HTTP-ul şi URL-ul. În 1991 a apărut prima pagină Web, pentru a explica ce este World Wide Web. 

Dragoste la înălțime

(relatare trimisă de o cititoare a blogului, căreia îi mulțumesc încă o dată și pe această cale) 

          L-am cunoscut pe Cătălin în cursa Amsterdam – București; eu eram studentă la Arhitectură și mă întorceam atunci dintr-o practică, iar el făcuse o vizită unor foști colegi de facultate care se stabiliseră în Amsterdam și care-l invitaseră la ei pentru a se revedea și a depăna amintiri. 

          Eram necăjită că nu am găsit un loc la geam, mai ales că era o zi splendidă de toamnă și aș fi putut admira altfel peisajul de la fereastră... norocul meu a fost chiar în persoana lui Cătălin, care – culmea! – deși nu-și dorise loc la geam, nimerise unul chiar acolo. L-am văzut încă de când m-am așezat că este destul de reticent și se cam foiește pe scaun, dar nu mi-am dat seama care este cauza decât după ce m-a întrebat dacă nu-mi doresc un loc la fereastră. Când l-am auzit nu mi-a venit să cred: „Da, sigur, cum să nu?”, i-am zis, aproape strigând! Am crezut inițial că vrea doar să fie ...

Orice, pentru tine! (Aura Popa)

Ţi-am spus poate prea rar cât te iubesc 
Şi doar sporadic că mi-e dor de tine! 
Credeam că simţi şi fără să-ţi vorbesc 
Cât anotimp de drag rodeşte-n mine, 

Cât zbor înmugureşte-n aripi noi 
Când ochii tăi încercuiesc lumină 
În oaza mea-nverzită-n gând de ploi, 
Minată cu seminţe de verbină,  

Cât răsărit veghează să zâmbeşti 
În orice vis şi-n orice întâmplare. 
Credeam că ştii, că-ţi sunt şi că îmi eşti 
Rostogolitul bulgăre de soare. 

Ţi-o spun destul de rar, dar te iubesc 
Şi-n fiecare zi mi-e dor de tine! 
Dar dacă vrei într-una să-ţi vorbesc 
O fac şi-n scris, numai să-ţi fie bine!

A doua zi de marți din octombrie - Ziua europeană a părinților

          Meseria de părinte este cea mai grea din lume și singura pentru care nu există pregătire, întrucât nimeni nu ne dă o diplomă care să ateste că știm suficient ca să putem crește un copil sănătos, fericit și dezvoltat armonios fizic și psihic; de aceea nu putem decât să ne străduim și să învățăm pas cu pas. 

          Părinții trebuie să știe că “principiile” moștenite din moși-strămoși, din categoria: bătaia e ruptă din rai, copilul trebuie sărutat doar în somn sau: unde dă mama, crește! sunt profund greșite și nu reprezintă altceva decât abuzuri asupra copiilor, aceste comportamente lăsând urme grele, copilul având toate șansele să devină un adult cu probleme, violent la rândul său cu ceilalți copii, iar mai tâziu în cuplu și cu viitorii săi copii.              

          Cât de mult se implică părinții, la ora actuală, în educația copiilor? Cum funcționează dialogul între generații sau între școală și familie? În prezent numărul familiilor despărțite, al familiilor cu dificultăți financiare, ca și numărul de copii (în prezent câteva zeci de mii) care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate este mereu în creștere. Nemaivorbind de faptul că probleme de comunicare există și în familiile în care sunt prezenți ambii părinți!      

Încrederea în forțele proprii

          Imposibilul apare atunci când nu ai încercat să găsești o rezolvare sau ai încercat, ai găsit, dar ți-a fost teamă să mergi mai departe. Dar de ce ți-a fost teamă? Pentru că te va ridiculiza lumea? Ei bine, asta e treaba ei, nu a ta; dacă vrei să reușești, nu-i asculta pe cei care îți spun că nu se poate! Ai încredere în ceea ce poți face și fă-ți un obicei din a-ți demonstra cât mai des că POȚI, încearcă să-ți învingi temerile și să demontezi mereu cât mai multe dintre acestea. Gândește-te că doar tu ești cel care-ți impune limite, nu societatea, nici cei din jurul tău, iar lipsa încrederii în forțele proprii duce, în timp, la distrugerea creativității.
          Și de ce trebuie să devii din ce în ce mai neîncrezător în tine însuți? Pentru că alții sunt de părere că un lucru este imposibil? Dar mințile înguste sunt primele care critică ideile mari; dacă tu crezi cu adevărat în ceea ce susții, atunci arată-le că este posibil, pentru că lumea a ajuns aici unde este în primul rând datorită celor care și-au învins temerile și au avut curajul să demonstreze celor din jur că se înșală. Așa cum spunea Krisnamurti: „Îmbătrânim atunci când dăm prioritate cunoscutului asupra necunoscutului”.

Asemănări (Romeo Morari)

Eu toamnei te aseamăn tot mai mult...  
ca șoapta ei, eu glasul ți-l ascult: 
ai vocea clară ca o dimineață; 
te-nvălui în mister ca seara-n ceață; 
ai izbucniri șăgalnice, cochete 
și-n zâmbet - lume-ntreagă de regrete; 
ai stropi de rouă ce-i ascunzi sub pleoapă 
și ochii tăi în depărtări se-ngroapă; 
ai nostalgii ca în amurguri, seara 
și te-nfiori ca sub arcuș - vioara; 
mă amețești ca vinul din podgorii 
și-apoi te duci ca-n vântul serii - norii... 

... și mă întreb mereu: care e doamna 
care mă fascinează: tu sau toamna? 

Tu ce zici, ești frumoasă?

          Știați că 78% dintre femeile din România sunt cel mai mare critic când vine vorba de propria frumusețe și doar 3% dintre ele se consider cu adevărat frumoase? Este concluzia unui studiu efectuat pe 300 de femei cu vârste între 18 și 64 ani… Se pare că româncele sunt mult mai frumoase decât cred, însă sunt foarte exigente cu ele însele. Iată un exemplu foarte elocvent: 

          În clipul video de mai jos, mai multe femei sunt rugate să îşi descrie propriile feţe pentru ca un desenator care nu le poate vedea să creeze schiţe ale portretelor lor. Același desenator cere apoi altor femei (cu care cele care tocmai au fost schițate au socializat anterior) să le descrie pe acestea, pentru ca desenatorul să le schițeze un alt portret. La final, femeilor le sunt arătate atât desenele realizate pe baza descrierilor proprii, cât şi pe cele create pe baza descrierilor făcute de persoanele străine, constatând că desenele realizate ca urmare a descrierilor făcute de străini ilustrează chipuri mai frumoase şi mai prietenoase...

1 octombrie - Ziua Internaţională a persoanelor în vârstă

(Articolul conține câteva date referitoare la ziua persoanelor în vârstă, aforisme și bancuri legate de această temă.) 

          A fost declarată de către O.N.U. în 1990 și are rolul de a accentua respectul către cei în vârstă din toate țările lumii, întrucât cei care au trecut prin greutățile vieții au o enormă experiență și pot fi buni povățuitori pentru cei tineri; de aceea este absolut necesar să fim toleranți cu oamenii în etate. 

          Speranța de viață la nivel mondial între 1950 și 2010 a crescut de la 46 la 68 de ani și se estimează că va crește la 81 de ani până la sfârșitul secolului. Până în 2050, se preconizează că numărul celor peste 60 de ani va fi mai mare decât numărul copiilor! Aceasta înseamnă că în UE, unde în prezent există patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani, se va ajunge în mai puțin de 40 de ani, la un raport de două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani.

29 septembrie - Ziua Internațională a inimii

(Articolul conține câteva date referitoare la ziua inimii, aforisme, bancuri și o melodie legate de tema de astăzi - INIMA.) 

          Ziua Internatională a Inimii a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 2000, la iniţiativa World Heart Organisation, cu scopul de a informa și sensibiliza populaţia cu privire la principala cauză de deces: bolile cardiovasculare (la nivel mondial 17,3 milioane decese anual, reprezentând aproape jumătate din decesele din Europa). Principalii factorii de risc pentru bolile cardiovasculare sunt: tensiunea arterială înaltă, supraponderabilitatea, nivelul înalt al colesterolului seric, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul.

Toamnă (Ella Blue)

Iubite 
grăbește-te
trebuie să adunăm culori

se anunță o iarnă albă

ne vor lipsi
frunzele
și crudul firului de iarbă
prea încăpățânat
să învețe
numărătoarea inversă

21 septembrie - Ziua Internaţională a Păcii

          Această zi a fost sărbătorită pentru prima oară în 1982, fiind dedicată păcii, nonviolenței și armistițiului, precum și memoriei celor omorâţi în conflicte şi supravieţuitorilor acestora, rămaşi cu sechele în suflet. Astăzi, când lumea este lovită de atentate, conflicte, atacuri cibernetice, pacea şi dreptul fiecărui cetățean la pace sunt mai necesare ca oricând. 

          Pentru a inaugura ziua, „Clopotul Păcii” este sunat la sediul ONU din New York. Clopotul este turnat din monede donate de copii de pe toate continentele, cu excepția Africii și a fost un cadou de la Asociația Națiunilor Unite din Japonia, ca „un memento al costului uman în război”. Pe inscripția de pe o parte se poate citi, „Trăiască pacea absolută în lume”.

          Simboluri ale păcii au fost și sunt, în lume: porumbelul alb cu ramura de măslin (folosit de mii de ani), steagul alb (folosit pentru prima dată în China, în timpul dinastiei Han), pipa păcii (fumată în America de Nord la încheierea unui conflict), 1000 de cocori (folosit încă din antichitate de către japonezi). 

Autostrada iubirii

          A fost o vreme când totul mergea perfect: dragoste mare, înțelegere, fericire… simțeau că înaintează pe un drum lin, abia dat în folosință. Apoi, încet-încet, s-au obișnuit și mai mult unul cu celălalt și a apărut armonia între ei, au început să aibă vise comune, să facă împreună planuri de viitor și au simțit că au intrat deja pe autostrada aceea perfectă, nouă, construită din fonduri europene, pe care, îndrăgostiți fiind, au numit-o autostrada iubirii. Au mers unul lângă altul, cot la cot, au setat gps-ul pe dorințele și năzuințele comune și s-au lăsat conduși de el. 

          Dar, undeva, pe parcurs, au început să apară probleme la mașină (ca orice lucru construit de om, nu poate fi perfect). Unul dintre ei, cel optimist, a zâmbit și l-a liniștit pe celălalt, spunându-i că se pricepe el să rezolve problema, important este ca celălalt să aibă încredere în el și să-l urmeze. Optimismul lui l-a molipsit și pe cel de-al doilea și l-a urmat, plin de încredere. Problema s-a rezolvat și aproape au uitat de ea. Dar a apărut o alta, care și-a găsit și ea rezolvarea, însă mai greu decât prima, lăsând urme mai adânci. 

15 septembrie - Ziua Internaţională a Democraţiei

(Articolul conține câteva date referitoare la sărbătorirea zilei democrației, aforisme și bancuri legate de tema de astăzi, DEMOCRAȚIA.)

       În anul 2008, Adunarea Generală O.N.U. a stabilit ca data de 15 septembrie să fie sărbătorită ca Zi Internaţională a Democraţiei, întrucât în 15 septembrie 1997 a fost adoptată Declaraţia Universală privind Democraţia. Motivul pentru care se sărbătorește această zi este faptul că, deşi democraţiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democraţiei, dar și pentru a spori interesul lumii asupra acestei forme de guvernământ.

          Democrația este o valoare universală care se bazează pe voința liber exprimată a oamenilor de a-și alege sistemele politic, economic, social și cultural; este un drept fundamental al cetățenilor, care trebuie exercitat în condiții de libertate, egalitate, transparență și responsabilitate.

13 septembrie – Ziua Pompierilor din România

(Articolul conține câteva date referitoare la sărbătorirea zilei pompierilor, aforisme, bancuri și o melodie, legate toate de tema de astăzi, POMPIERII.) 

 

          Dealul Spirii este cunoscut în prezent ca fiind amplasamentul Palatului Parlamentului; totuși, acest loc are o istorie ce nu este legată doar de această construcție. 

          Aniversarea Zilei Pompierilor din România la 13 Septembrie ofera deosebitul prilej de a readuce în memorie faptele eroice ale bravilor ostasi pompieri care, în anul 1848, deşi în inferioritate numericã, prin cutezanţã şi jerfã s-au opus cu înverşunare, prin forţa armelor, invadatorilor otomani veniţi sã înăbuşe mişcarea Revoluţionarã din 1848, punând mai presus decât propria viaţã apãrarea Revoluţiei şi a ideii naţionale. Chiar dacã a fost înãbuşitã,

Iubire din iubire... (Shanti Nilaya)

Între mine și-ntre tine 
mai e loc de... epilog? 
Șapte lumi, șapte rubine, 
șapte clipe la un loc 
contopesc minunea încă 
de-a mă fi găsit cândva – 
între mine și-ntre tine, 
doar scânteile pot sta; 
 
o idee circumscrisă 
cercului de jar și foc, 
o privire verde-ncinsă 
din pictura lui Van Gogh
și o singură cădere 
cum am spus, de Sus în jos – 
cerul meu plus alte șapte, 
nu mai știu cu ce folos! 

9 septembrie – Ziua Internaţională a Frumuseții

(Articolul conține câteva date referitoare la sărbătorirea zilei frumuseții, aforisme, bancuri și o melodie, legate toate de tema de astăzi, FRUMUSEȚEA.)

 
          Începând din 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii (SIDESKO), se sărbătorește Ziua mondială a frumuseții, zi dedicată iubitorilor de frumos, în special esteticienilor, stiliștilor, designerilor, instructorilor de fitness și a tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării. Astăzi frumusețea nu e percepută ca fiind neapărat ceva cu care te naști, ci rezultatul unei griji și atenții sporite asupra propriei imagini. Frumusețe înseamnă armonie: curățenie, informare, îngrijire, sănătate, un mod sănătos de viață și atitudine. 

          Chiar dacă se spune ca frumusețea vine din interior, se acordă o mare importanță și exteriorului, constatându-se o creștere a numărului de femei care iau cu asalt saloanele de înfrumusețare ce oferă pachete întregi de solar, manichiură, pedichiură sau masaj. Și mai nou, nici bărbații nu se lasă mai prejos, numărul celor care se îngrijesc de aspectul exterior fiind și el în creștere. Știți cum se spune: frumuseţea nu are vârstă, dar are nevoie de atenţie! 

8 septembrie - Ziua internaţională pentru alfabetizare

(Articolul conține câteva date legate de sărbătorirea zilei alfabetizării, aforisme, proverbe, legi ale lui Murphy și bancuri legate de alfabetizare.) 

          În 1965, UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a iniţiat "Ziua Internaţională a Alfabetizării", marcată în fiecare an la 8 septembrie. Anul acesta se împlinește, deci, o jumătate de secol de când se sărbătorește această zi, încercându-se reducerea numărului de analfabeți. 

          Alfabetizarea este una dintre cele mai mari realizări ale omenirii, dar cu toate acestea, în 11 ţări, mai mult de 50% din adulţi sunt analfabeţi; este vorba de: Benin, Burkina Faso, Ciad, Etiopia, Gambia, Guineea, Haiti, Mali, Niger, Senegal și Sierra Leone.

          România se află pe locul 56 în lume, cu o rată a alfabetizării de 97,6%. Totuși, dintre ţările membre ale Uniunii Europene, doar Grecia (cu o rată de 97,1%) şi Portugalia (94,9%) se află în urma României. 

Viața ca o oglindă

          Mi-a plăcut o epigramă intitulată “Oglinda”, care spunea: “Scumpă nu-i nici pe departe/ O găseşti la tot românul/ Şi-are mare calitate/ Că nu-şi laudă stăpânul” (Laurian Ionică). 

          Ei bine, gândește-te că viața este ca o oglindă: dacă o privești zâmbind, îți va zâmbi și ea; dacă o vei privi cu o față tristă sau gânditoare, îți va întoarce aceeași stare de spirit și vei reuși doar să te adâncești în acea stare neplăcută. Dacă îți vei aminti acest lucru data viitoare când te vei privi în oglindă, încearcă acest experiment: dacă ai o stare de spirit negativă, schimbă-ți mina, look-ul; să vedem: așa este cum spuneam? Încearcă să zâmbești, chiar dacă îți va fi greu la început, chiar dacă inițial va fi un zâmbet forțat; după câteva clipe, vei constata că devine din ce în ce mai ușor, până când, privindu-ți în oglindă chipul zâmbitor, vei rezona cu acesta și vei scăpa de starea negativă care te chinuia. Și dacă vei continua să zâmbești și să te gândești la lucruri frumoase, nu numai că vei scăpa complet de acea stare proastă, dar, privind în urmă, te vei întreba de ce a trebuit să gândești altfel și să-ți creezi singur o asemenea stare negativă?! Ia să faceți o “probă” după ce citiți asta, să vedem, am sau nu dreptate? 

Vis (Gabriela Mond)

Noaptea trecută am avut un vis: 
se făcea că mi-ai trimis 
cutia ta cu amintiri, Iubire. 
O cutie numai din piese de puzzle, 
fiecare piesă constituind o amintire. 
Am întors-o pe toate părțile 
mi-am amintit nopțile 
și zilele în care ne-am iubit 

Învață să faci complimente

          Cred că mulți dintre noi nu fac complimente celor din jur în ideea că, procedând astfel, recunosc faptul că persoanele pe care le complimentează le sunt superioare, lucru pe care ei nu îl pot accepta! Și atunci preferă, mai degrabă, să le adreseze o critică pentru a le coborî în ochii lor și eventual ai celor din jur. Ceea ce nu pot ei să înțeleagă este faptul că, într-o asemenea situație, tot ceea ce reușesc să facă este să scadă ei în ochii celui pe care l-au criticat și chiar a asistenței (asta dacă cei de langă ei nu sunt de aceeași teapă cu cel care critică, evident!). 

          Dar cred că cel mai dureros lucru este (atunci când ții, totuși, la persoana pe care tocmai ai criticat-o sau, mai rău, căreia i-ai aruncat niște vorbe grele) să constați că acea persoană a fost foarte impresionată de cuvintele tale și suferă mai mult decât te-ai așteptat pentru ele. De ce spun asta? Pentru că vorbele aruncate nu mai pot fi luate înapoi. Odată ce le-ai dat drumul, nu mai poți da timpul înapoi, ca să le retragi, oricât ai dori acest lucru. De aceea se spune că e mai bine să gândești de două ori și să vorbești o dată. Sau, cum spunea Ernest Hemingway: “Înainte de a vorbi, ascultă. Înainte de a reacţiona, gândeşte. Înainte de a critica, aşteaptă.” 

31 august – Ziua limbii române

          În România, Ziua limbii române se sărbătorește din 2013, la aceeași dată cu Limba Noastră cea română, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990. 
          La 27 august 1989, la Chișinău are loc Marea Adunare Națională, la care participă aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii), unde se cere declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM și trecerea la grafia latină. După intense dezbateri cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni reușesc să impună limba română ca limbă de stat și adoptarea alfabetului latin, iar pe 31 august se votează cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.

 Din 1994 o parte din poezia „Limba noastră” scrisă de Alexei Mateevici, reorganizată sub forma a cinci strofe de câte patru versuri, a fost aleasă ca imn naţional al Republicii Moldova. Poezia este un elogiu adus limbii române şi un îndemn pentru preţuirea ei.

Sărut (Romeo Morari)

 
când ai să-mi ieși în cale iar
să nu-mi spui nici o vorbă, doar 

să te apropii-ncet, tăcut 
să regăsim într-un sărut 

trecutul-ntreg, îmbrățișați 
uitând de noi, de toți uitați

și să rămânem astfel, duși 
ca în "Sărutul" lui Brâncuși... 

15 august - Ziua Marinei Române

          Revenirea Dobrogei la patria mamă, după aproape cinci secole de exploatare otomană, în urma războiului de independență din 1877 - 1878 (14 noiembrie 1878) a însemnat pentru poporul român ieșirea la Marea Neagră și deschiderea spre lume pe calea apelor. 

          La 15 august 1902 se serbează pentru prima dată patronul Marinei. Serbarea oficială a avut loc la Crucișătorul "Elisabeta", unde au fost prezenți toti ofițerii Diviziei de Mare. Seara au avut loc "luminații feerice, tablouri alegorice, coruri si altele". 

          Ziua Marinei Române este o sărbătoare civilă și militară, marcată prin programe și manifestări cu caracter evocator, precum și prin ceremonii militare și religioase organizate de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor. Începând din anul 2009, ziua de 15 august a fost declarată sărbătoare națională. 

          "Ca în fiecare an, Forțele Navale Române desfășoară activități cu specific marinărești: jocuri marinărești, expoziție de carte, prezentarea ofertei educaționale de profil — Academia Navală 'Mircea cel Bătrân', Școala de Maiștri de Marină 'Amiral Murgescu', Școala de Aplicație a Forțelor Navale). De asemenea, vom prezenta jocuri marinărești pe care populația le-a mai văzut, precum demonstrații de realizare a unor noduri marinărești sau trasul la parâmă", a declarat, pentru AGERPRES, comandor Viorel Roman, reprezentant al Forțelor Navale. 

12 august - Ziua Internaţională a Tineretului

          [Articolul cuprinde câteva cuvinte despre Ziua Internațională a Tineretului, apoi citate, bancuri și melodii despre tineri și tinerețe.]
 
        12 august a fost declarată Ziua Internațională a Tineretului de către Adunarea Generală a ONU în 1999. 

         În 2007, tinerii reprezentau 25% din populația aptă de muncă, dar în același timp 40% dintre șomeri. Pe de alta parte, tinerii se luptă și cu salarii foarte mici și nesiguranță la locul de muncă. 

           În 2015, tema propusă pentru Z. I. T. este Angajamentul civic al tinerilor. 

          Ce este tinerețea? Este o stare de spirit ce dorești să nu se mai termine; este perioada în care simți că bătrânețea e departe și nu te va ajunge niciodată, tu având o imunitate în ceea ce privește bătrânețea, bolile și chiar moartea. 

Poveste de dragoste (Dumitru Matcovschi)

Un student și o studentă,   
Vai ce melodie lentă, 
El absent și ea absentă, 
Dar prezentă dragostea. 

O poveste nu prea veche, 
Dar nici nouă prea 
Mai frumoasă decât toate 
E povestea-așa: 

A trăit-o fiecare 
Până la sfârșit 
Un student și o studentă 
S-au îndrăgostit. 

Vârsta dragostei / Apt pentru dragoste

          Mă uit în jur și observ că sunt foarte multe persoane care consideră că a trecut vârsta dragostei pentru ele. „La vârsta meaaa... eei, dacă n-am găsit eu dragostea până acum, nu mai am nici o șansă de acum încolo! M-am resemnat!” Și credeți că cei care gândesc astfel sunt persoane în pragul pensionării?! Nuuu, nici vorbă! Sunt persoane de 45-50-55 de ani, de aceea nu-mi vine să cred când le aud vorbind astfel! Poate pentru unii înseamnă mult (comparativ cu vârsta lor), dar ia gândiți-vă mai bine: oare când vom ajunge la vârsta asta nu vom mai avea nicio pretenție de la noi, de la viață în general? Nu vom mai avea niciun fel de așteptări, de speranțe? Ne vom pune cenușă în cap și vom aștepta cu stoicism sfârșitul? 

Pajul Cupidon… (Mihai Eminescu)

Pajul Cupidon, vicleanul, 
Mult e rău şi alintat, 
Cu copii se hârjoneşte, 
Iar la dame doarme-n pat. 

De lumină ca tâlharii 
Se fereşte binişor, 
Pe fereşti se suie noaptea 
Dibuind încetişor; 

Cordeluţe şi nimicuri, 
Iată toate-a lui averi… 
Darnic când nu vrei nici una 
Şi zgârcit dacă le ceri. 

Fericirea e la modă?

          Peste tot auzim propovăduindu-se despre fericire. Și mulți dintre noi, ca să fim în ton cu moda, am învățat să afișăm fericirea: imediat ce ieșim din casă ne-am și pus masca fericirii pe chip; imediat ce ne-am întors acasă și am închis ușa în spatele nostru, o și dăm jos și ne dezvăluim adevărata stare de spirit, adevărata față îngrijorată, stresată, chinuită de grijile zilei de azi și mai ales ale zilei de mâine. Acasă suntem mult mai relaxați, întrucât cu cei de lângă noi nu trebuie să mai purtăm masca pe care o purtăm “în societate”. Nu, aici putem fi noi înșine, ne putem purta așa cum simțim: dacă suntem stresați și obosiți, putem să ne descărcăm nervii pe cei de lângă noi, pentru că ei trebuie să ne suporte, nu au încotro, nu-i așa? Dacă suntem singuri, putem să lăsăm să ne privească, din oglindă, o față încruntată, chinuită de griji, enervată, că doar nu e decât reflexia noastră în oglindă, n-are rost să ne ascundem și de ea, nu? 

Știi tu vreun leac? (Popa Ines Vanda)

Nici azi n-ai înțeles? Cum să-ți aduc aminte? 
Din care constelații să știu să îți culeg, 
Alai de stele nuferi, șirag de perle sfinte, 
Să poți să mă cuprinzi cu sufletul întreg? 
Cum te-aș putea privi? Prin ce sclipiri de zare? 
Cu ce miraj de vise și rouă să-ți pictez, 
Melancolii de fluturi zâmbind pe val de mare 
Și câte punți din roze în gând să-ți colorez? 
Vioara cărui cântec ți-ar dezlega misterul,
Ce notă necântată pe strune n-a dansat?

Cu mască, fără mască

              Am citit aseară o povestire a lui Daphne du Maurier intitulată “Lentilele albastre” pe care, deși m-a intrigat foarte mult în timp ce o citeam (sau poate tocmai de aceea!), am continuat să o “înghit” filă cu filă, nerăbdătoare să ajung la finalul ei, pentru a înțelege cu adevărat ce se petrece. Despre ce e vorba? 

          O femeie suferă o operație la ochi și, după ce i se scot bandajele, e nevoită să poarte, la recomandarea medicului, o pereche de lentile albastre, pentru ca ochii să se obișnuiască treptat cu lumina puternică. I se spune că nu va fi nici o problemă, singurul lucru diferit va fi acela că nu va putea să vadă în culori, ci doar alb-negru, însă e ceva provizoriu, până va renunța la aceste lentile albastre.
          Însă, imediat după ce începe să zărească câte ceva în jur, are parte de o surpriză de proporții: toți oamenii pe care îi vede au cap de animal sau pasăre așezat pe corpul lor. Pe niciunul dintre ei nu-l mai vede ca având cap de om; rând pe rând, cei din jurul ei apar, pe trupul lor, cu cap de: vacă, pisicuță ori șarpe (cele trei infirmiere care o îngrijeau), câine din rasa terrier (medicul), oaie (sora șefă) etc. 

Aș ȋntreba (Florentin Cursaru)

L-aș ȋntreba pe soare, 
ce bucurie are 
atunci cȃnd te atinge 
cu raze de luminǎ? 

La fel și dimineața, 
cȃnd glezna ți-o sǎrutǎ 
cu picǎturi de rouǎ, 
vestind o zi seninǎ. 

Siamezii

          Dragă Clara, pentru că ești o persoană cu adevărat specială și crezi în dragoste adevărată, în suflete pereche (ca și mine, de altfel), îti voi povesti cum ne-am cunoscut eu și soțul meu. Poți scrie povestea în maniera ta și o poți posta pe blog, voi schimba numele noastre. Sper că este ok. 

          Înainte de toate o să-ți spun ceva amuzant: porecla noastră este siamezii, cred că îti dai seama de ce: nu prea putem sta mult timp unul fără celălalt, căci așa cum zicem noi, intrăm în sevraj. :)

           Aceasta este povestea noastră: Radovan și Anda.  

Bărbatul perfect și femeia perfectă

          Dacă vă uitați pe net, sunt o mulțime de site-uri care vorbesc despre calitățile pe care trebuie să le aibă bărbatul perfect/femeia perfectă (să le zicem b.p./f.p., ca să ne “alunece” ochii mai ușor pe ce este important). … sau despre defectele pe care nu trebuie să le aibă pentru a fi perfecți. Este motivul pentru care nu mi-am propus și eu același lucru. 

          Știți cum se spune: bărbații sunt atât de diferiți de femei, încât e greu de înțeles de ce ne încăpățânăm să trăim împreună! Dar, dacă tot o facem, haideți să vedem cum putem alege în așa fel încât să nu ne lovim prea mult sau prea des de aceste diferențe. 

Cât încă suntem răsărit (Silvia Bya Urlih)

                         

Aș vrea
să mă îmbrac cu tine, 
să îmi fii trup, 
sau 
inimă să-mi fii, 
să simți 
cum inima îmi bate, 
să simți 
trăirea ce-o trăiesc, 
aș vrea 
să-mi fii eșarfă albă, 
la gât o clipă să-mi adii, 
să simți 
că anii nu mă lasă 
nici o clipită să urăsc. 

Dragostea în căsnicie – acum și odinioară

          Pentru că acest subiect nu poate fi epuizat așa ușor, m-am gandit să mai scriu despre el… 

          În Biblie, căsătoria reprezenta un transfer de proprietate asupra femeii (de la tată către soț). La evreii antici căsătoria era o treabă de familie și nu existau ceremonii religioase de căsătorie. În creștinism, căsătoria este considerată sacră, dar aceasta numai de la 1184 încoace, când a avut loc Conciliul de la Verona. (conform wikipedia)

          Viața conjugală era, pe vremuri, o temniță în care femeile se stingeau în fiecare zi, încet dar sigur. Francois Mauriac vorbea despre „zăbrelele vii ale unei familii”.

Dacă tu si cu eu... (Corina Mihaela Soare)

Dacă eu şi cu tu              
Facem noi amândoi 
Dintr-un da şi un nu 
Facem viaţa în doi 

Numărând rând pe rând 
Zile multe, fierbinţi 
Fără noapte şi zi 
Stăm alături cărunţi 

Sinceritatea în dragoste

          Sinceritatea este de preferat întotdeauna minciunii, însă trebuie să cerem și să oferim sinceritate absolută partenerului de viață, sau să căutăm să spunem lucrurile mai puțin plăcute – mai rar, un pic altfel decât s-au petrecut, ori chiar deloc, pentru a nu răni persoana iubită? Până unde să mergem cu sinceritatea, în așa fel încât să nici nu doară ceea ce avem de spus, dar să nici nu lăsăm impresia că am fi niște mincinoși, pierzând, astfel, încrederea persoanei la care ținem? Cred că granița dintre aceste situații poate fi foarte subțire uneori... 

          Sinceritatea în cuplu înseamnă să nu avem niciun fel de secret față de persoana iubită, chiar dacă, astfel, devenim puțin acaparatori cu aceasta, în timp poate chiar geloși, sau să o iubim sincer, însă fără a ne simți obligați să-i divulgăm tot ce ni se întâmplă în viață? În al doilea caz, ne gândim că nu mințim, ci doar evităm să-i spunem anumite lucruri care știm că nu i-ar face plăcere... 

Reverie (Gabriela Mond)

ascult tăcerile nopții 
și freamătul depărtărilor 
mă cufund în seninul visării 
și în uitarea așteptărilor 
fredonez melancolia 
pe notele tristeții 

Greșeli în dragoste

          Cea mai mare greșeală pe care o poți face este să îți fie frică să greșești (iar acest lucru e valabil și în general, în viață, nu doar în dragoste). Aceasta pentru că, fiindu-ți teamă să nu greșești, vei ajunge să nu faci nimic, niciodată. Dacă vei sta închis în colivia pe care singur ți-ai construit-o de teamă să nu suferi vreo dezamăgire în dragoste, atunci fii mulțumit: nu vei fi dezamăgit, însă nici nu vei ajunge vreodată să cunoști dragostea! Dacă nu vei întreprinde nimic pentru a căuta dragostea, atunci cum crezi că o vei putea găsi vreodată? 

          Ți-e teamă să nu suferi din dragoste? Ți-e teamă să nu greșești? Ei bine, vestea bună este că ai tot dreptul să faci greșeli: te-ai născut pentru a le face, așa încât mai bine oferă-ți șansa să greșești, oferind dragostea ta celor pe care îi apreciezi, decât evitând să iubești pentru a nu suferi. Sau, cum se mai spune: te-ai născut pentru a fi fericit, nu perfect!