Zodia Racului (Octavian Paler)

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, 
să merg constant înapoi. 
Te-aş întâlni printre amintiri  
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, 
te-aş târî cu mine înapoi,  
să ne iubim tineri şi nevinovați, 
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, 
spre copilarie, 
ne-am juca inocenţi 
până ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, 
am dispărea într-un mit. 
Dar nu sunt un rac autentic, 
în zadar mă tot laud cu zodia mea, 
sunt condamnat să merg înainte 
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac 
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, 
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Fă-mă, Doamne, floare albă! (Floriana Turculeanu)

Fă-mă, Doamne, bob de rouă 
Dimineața-n prag de soare, 
Să-mbrac crinii-n haină nouă, 
Să le dau din ochi culoare! 

Fă-mă, Doamne, floare albă, 
Roua răsăritului, 
Să fiu dor și să fiu salbă 
În calea iubitului! 

Fă-mă, Doamne, o livadă 
În calea flămândului 
Sufletu să-mi fie roadă 
Gura mea, a dorului!  

Îţi mulţumesc, iubită mamă! (Marian Malciu)

                                                      
                                                                                           Îţi mulţumesc, iubită mamă, 
                                                                                           Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! 
                                                                                           Eu ştiu că uneori te supăr, 
                                                                                           Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! 

Abstract (Ella Blue)

Când ne părăsesc 
Cuvintele 

Desenăm 
Tăceri 

Eu nu prea am talent 
Desenul meu 

Seamănă mai mult 
Cu o renunțare 

Să nu faci niciodată o femeie să plângă (Angelina Nădejde)

Să nu faci niciodată o femeie să plângă, 
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag 
Când vii acasă. 
Să nu faci niciodată o femeie să plângă 
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească; 
Îşi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti 
Cuvinte de dragoste.  

Dor de iubire (Corina Mihaela Soare)

O stea s-a aşezat în urma ta, 
Prin geam îţi urmăresc cărarea 
Şi noaptea neagră îmi alungă 
Visul întins, precum e marea. 

Să te întorci la mine tot mai sper, 
Şi luna s-o transformi în soare, 
Să mângâi gândul meu stingher 
Să-mi faci din viaţă sărbătoare. 

Cuvintele ce-ţi scriu acum, 
Le-aş transforma în vers cu doruri, 
Şi le-aş împrăştia într-un poem, 
Să mi te am, să mi te-alătur. 

Iarna (Vasile Alecsandri)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, 
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; 
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi 
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. 

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! 
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; 
Soarele rotund și palid se prevede printre nori 
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.   

Vor trece ani (Veronica Porumbacu)

Nici cupele de-argint nu-mi plac, 
nici auritele pocale, 
ci dintre toate cel mai drag 
îmi e căuşul palmei tale. 

Vor trece ani. Şi-nnoitoare, 
cu-aceeaşi dragoste de fată, 
voi bea din palma ta, de care 
n-am să mă satur niciodată. 
 
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput 
vom dogori mereu la faţă. 
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut 
pe-obrazul însemnat de viaţă ! 

Dar dacă, în aceeaşi zi, 
mi-ai da să beau din mari pocale, 
eu, dintre toate, m-aş opri 
tot la căuşul palmei tale. 

Îţi aminteşti, iubito? (Marian Malciu)

Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea 
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei? 
Ne întreceam să urmărim mişcarea 
Cristalelor gingaşe-n dans de funigei… 


Prin voalul iernii-ţi desluşeam candoarea 
Şi gingăşia pur-a jocului de miei… 
Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea 
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei? 

Vis alb (Otilia Cazimir)

Aș vrea cu tine să mă duc departe, 
La Polul Nord, sub cerul de opal, 
Când gheața mării clare se desparte 
În blocuri plutitoare de cristal. 


Desfășurând culorile-i spectrale, 
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald 
Dantela aurorii boreale, 
De purpură, de aur și smarald. 


Banchiza albă ne-ar așterne-n față 
Covoare de omăt imaculat. 
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață, 
Am arde-un foc de spirt denaturat. 

Ce frumoasă eşti (Adrian Păunescu)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă, 
Ninge disperat asupra ta, 
Cerul peste tine se răstoarnă, 
Ţurţurii în plete vor suna. 


Hai să fim doi oameni de zăpadă 
Ridicaţi de braţe de copii, 
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă 
Că se pot iubi, se pot iubi. 

Te iubesc, deci… exist (Mitră Maria Claudia)

 
Mi-am dorit să îţi scriu doar un vers, 
dar cuvintele erau prea puţine, 
ar fi fost un veşmânt mult prea şters, 
prea sărac să te-mbrace pe tine. 

Din culorile lumii am vrut 
să îţi fac, mai apoi, un portret, 
strălucire să-i dau n-am ştiut, 
curcubeul să fi fost…desuet? 

Orice, pentru tine! (Aura Popa)

Ţi-am spus poate prea rar cât te iubesc 
Şi doar sporadic că mi-e dor de tine! 
Credeam că simţi şi fără să-ţi vorbesc 
Cât anotimp de drag rodeşte-n mine, 

Cât zbor înmugureşte-n aripi noi 
Când ochii tăi încercuiesc lumină 
În oaza mea-nverzită-n gând de ploi, 
Minată cu seminţe de verbină,  

Cât răsărit veghează să zâmbeşti 
În orice vis şi-n orice întâmplare. 
Credeam că ştii, că-ţi sunt şi că îmi eşti 
Rostogolitul bulgăre de soare. 

Ţi-o spun destul de rar, dar te iubesc 
Şi-n fiecare zi mi-e dor de tine! 
Dar dacă vrei într-una să-ţi vorbesc 
O fac şi-n scris, numai să-ţi fie bine!

Asemănări (Romeo Morari)

Eu toamnei te aseamăn tot mai mult...  
ca șoapta ei, eu glasul ți-l ascult: 
ai vocea clară ca o dimineață; 
te-nvălui în mister ca seara-n ceață; 
ai izbucniri șăgalnice, cochete 
și-n zâmbet - lume-ntreagă de regrete; 
ai stropi de rouă ce-i ascunzi sub pleoapă 
și ochii tăi în depărtări se-ngroapă; 
ai nostalgii ca în amurguri, seara 
și te-nfiori ca sub arcuș - vioara; 
mă amețești ca vinul din podgorii 
și-apoi te duci ca-n vântul serii - norii... 

... și mă întreb mereu: care e doamna 
care mă fascinează: tu sau toamna? 

Toamnă (Ella Blue)

Iubite 
grăbește-te
trebuie să adunăm culori

se anunță o iarnă albă

ne vor lipsi
frunzele
și crudul firului de iarbă
prea încăpățânat
să învețe
numărătoarea inversă

Iubire din iubire... (Shanti Nilaya)

Între mine și-ntre tine 
mai e loc de... epilog? 
Șapte lumi, șapte rubine, 
șapte clipe la un loc 
contopesc minunea încă 
de-a mă fi găsit cândva – 
între mine și-ntre tine, 
doar scânteile pot sta; 
 
o idee circumscrisă 
cercului de jar și foc, 
o privire verde-ncinsă 
din pictura lui Van Gogh
și o singură cădere 
cum am spus, de Sus în jos – 
cerul meu plus alte șapte, 
nu mai știu cu ce folos! 

Vis (Gabriela Mond)

Noaptea trecută am avut un vis: 
se făcea că mi-ai trimis 
cutia ta cu amintiri, Iubire. 
O cutie numai din piese de puzzle, 
fiecare piesă constituind o amintire. 
Am întors-o pe toate părțile 
mi-am amintit nopțile 
și zilele în care ne-am iubit 

Sărut (Romeo Morari)

 
când ai să-mi ieși în cale iar
să nu-mi spui nici o vorbă, doar 

să te apropii-ncet, tăcut 
să regăsim într-un sărut 

trecutul-ntreg, îmbrățișați 
uitând de noi, de toți uitați

și să rămânem astfel, duși 
ca în "Sărutul" lui Brâncuși... 

Poveste de dragoste (Dumitru Matcovschi)

Un student și o studentă,   
Vai ce melodie lentă, 
El absent și ea absentă, 
Dar prezentă dragostea. 

O poveste nu prea veche, 
Dar nici nouă prea 
Mai frumoasă decât toate 
E povestea-așa: 

A trăit-o fiecare 
Până la sfârșit 
Un student și o studentă 
S-au îndrăgostit. 

Pajul Cupidon… (Mihai Eminescu)

Pajul Cupidon, vicleanul, 
Mult e rău şi alintat, 
Cu copii se hârjoneşte, 
Iar la dame doarme-n pat. 

De lumină ca tâlharii 
Se fereşte binişor, 
Pe fereşti se suie noaptea 
Dibuind încetişor; 

Cordeluţe şi nimicuri, 
Iată toate-a lui averi… 
Darnic când nu vrei nici una 
Şi zgârcit dacă le ceri.