Iubire din iubire... (Shanti Nilaya)

Între mine și-ntre tine 
mai e loc de... epilog? 
Șapte lumi, șapte rubine, 
șapte clipe la un loc 
contopesc minunea încă 
de-a mă fi găsit cândva – 
între mine și-ntre tine, 
doar scânteile pot sta; 
 
o idee circumscrisă 
cercului de jar și foc, 
o privire verde-ncinsă 
din pictura lui Van Gogh
și o singură cădere 
cum am spus, de Sus în jos – 
cerul meu plus alte șapte, 
nu mai știu cu ce folos! 

Când tu taci... (Shanti Nilaya)

Când mă cerți, parcă ești vânt - 
răscolind nisipuri nude de iubire și de cânt: 
Când mă cerți... adorm plângând! 

Când mă chemi, parcă ești zare - 
răscolind prin Căi Lactee și prin Ceruri, Carul Mare: 
Când mă chemi... adun visare! 

Iar când taci, parcă vin nori - 
desenând pe trupuri ude, frământând un pat cu flori: 
Când tu taci... adorm în zori!