Teama de ne(fericire)

          Am auzit odată o conversație: în metrou, o doamnă din spatele meu îi spunea alteia că îi este teamă să fie fericită. Prima reacție: am căscat ochii mari, nevenindu-mi să-mi cred urechilor! Cred că persoana cu care discuta a avut – și ea – un șoc (am simțit asta în vocea ei), pentru că a întrebat-o imediat: “Cum poți să spui așa ceva?”. Cealaltă a continuat: “Mi-e teamă să fiu fericită, pentru că mă gândesc mereu că va veni o vreme când voi fi nefericită și atunci voi suferi și mai mult, în nefericirea mea, gândindu-mă cât de fericită am fost odată.” A urmat o scurtă tăcere (în care probabil interlocutoarea a încercat să deslușească fraza întortocheată de mai sus), apoi a spus: “Știi ceva, greșești amarnic: nu trebuie să-ți fie teamă să fii fericită pentru că, dacă într-o zi vei fi nefericită, măcar știi că ai fost fericită cu altă ocazie.” Prima doamnă a analizat puțin ceea ce a auzit, însă cred că deja avea răspunsul pregătit: “Dar... dacă nu știu ce e fericirea, dacă nu o experimentez, măcar nu știu ce pierd! Și voi suferi mai puțin atunci când sunt nefericită.” 

Vis (Gabriela Mond)

Noaptea trecută am avut un vis: 
se făcea că mi-ai trimis 
cutia ta cu amintiri, Iubire. 
O cutie numai din piese de puzzle, 
fiecare piesă constituind o amintire. 
Am întors-o pe toate părțile 
mi-am amintit nopțile 
și zilele în care ne-am iubit 

Fericirea e la modă?

          Peste tot auzim propovăduindu-se despre fericire. Și mulți dintre noi, ca să fim în ton cu moda, am învățat să afișăm fericirea: imediat ce ieșim din casă ne-am și pus masca fericirii pe chip; imediat ce ne-am întors acasă și am închis ușa în spatele nostru, o și dăm jos și ne dezvăluim adevărata stare de spirit, adevărata față îngrijorată, stresată, chinuită de grijile zilei de azi și mai ales ale zilei de mâine. Acasă suntem mult mai relaxați, întrucât cu cei de lângă noi nu trebuie să mai purtăm masca pe care o purtăm “în societate”. Nu, aici putem fi noi înșine, ne putem purta așa cum simțim: dacă suntem stresați și obosiți, putem să ne descărcăm nervii pe cei de lângă noi, pentru că ei trebuie să ne suporte, nu au încotro, nu-i așa? Dacă suntem singuri, putem să lăsăm să ne privească, din oglindă, o față încruntată, chinuită de griji, enervată, că doar nu e decât reflexia noastră în oglindă, n-are rost să ne ascundem și de ea, nu? 

Aș ȋntreba (Florentin Cursaru)

L-aș ȋntreba pe soare, 
ce bucurie are 
atunci cȃnd te atinge 
cu raze de luminǎ? 

La fel și dimineața, 
cȃnd glezna ți-o sǎrutǎ 
cu picǎturi de rouǎ, 
vestind o zi seninǎ. 

Fericirea in dragoste

         Toti cautam fericirea in viata; unii o gasesc in bogatia pe care o acumuleaza, altii intr-o meserie frumoasa, care-i captiveaza si le mentine interesul viu, altii in comorile naturii, pe care le privesc cu recunostinta… insa, toti cautam, pe langa acestea, si fericirea in dragoste. 

            Părintele Pantelimon Şuşnea spunea: “Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit”. Suntem facuti pentru a darui iubire si a o primi inapoi. Ar fi - vorba ceea - ca si cum soarele ne-ar incalzi din ambele parti.

         Ati observat ca oamenii indragostiti sunt mai frumosi? Daca nu ati observat asta la voi (desi nu cred, sincer), ganditi-va la orice prieten sau prietena, cum arata inainte sa se indragosteasca si cum arata cand emana iubire in jur! Nu ati fost niciodata tentati sa-i spuneti cuiva: ...

Daruirea in dragoste

         Octavian Paler spunea: “Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire”. Aceasta pentru ca, atunci cand iubesti, simti nevoia sa dai (si chiar sa sacrifici) totul, persoanei iubite. E stiut faptul ca, inainte de a primi, trebuie sa inveti sa daruiesti; inainte de a fi iubit, trebuie sa stii sa iubesti. Daca vrei dragoste, invata intai sa o daruiesti celor de langa tine. Doar asa vei putea sa o primesti inapoi, inzecit. Si, mai ales, nu-ti fie teama ca iti vei “risipi” iubirea atunci cand o daruiesti, caci “Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze” (Octavian Paler).