Nici cupele de-argint nu-mi plac, nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă !
Dar dacă, în aceeaşi zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.
