Dragostea în căsnicie – acum și odinioară

          Pentru că acest subiect nu poate fi epuizat așa ușor, m-am gandit să mai scriu despre el… 

          În Biblie, căsătoria reprezenta un transfer de proprietate asupra femeii (de la tată către soț). La evreii antici căsătoria era o treabă de familie și nu existau ceremonii religioase de căsătorie. În creștinism, căsătoria este considerată sacră, dar aceasta numai de la 1184 încoace, când a avut loc Conciliul de la Verona. (conform wikipedia)

          Viața conjugală era, pe vremuri, o temniță în care femeile se stingeau în fiecare zi, încet dar sigur. Francois Mauriac vorbea despre „zăbrelele vii ale unei familii”.
          Astăzi nu mai avem căsătorii impuse de familii (mă rog, mai sunt zone sau etnii unde se mai practică acest lucru, dar acestea sunt excepțiile, nu regula în zilele noastre), însă de câte ori nu am aflat despre situații în care – mai ales femeile – speriate că au ajuns la o anumită vârstă și vor rămâne nemăritate, au preferat lanțurile unei căsnicii fără dragoste, singurătății de care se simțeau amenințate? 

Sigur, acum aceste situații sunt tot mai rare, în prezent femeile inteligente au învățat să aleagă libertatea, nu zidurile unei căsnicii lipsite de dragoste. Astăzi femeile se căsătoresc – în proporție mult mai mare decât odinioară – doar atunci când sunt sigure de dragostea lor și a celui de lângă ele. Asta nu înseamnă că nu se fac greșeli și astăzi – alegeri greșite care se încheie, inevitabil, cu divorțuri – dar, oricum, avem posibilitatea de a alege cu ochii deschiși, fără impunerile și restricțiile de altădată. 

          Ce s-a mai schimbat în timp în felul în care este privită căsnicia și, implicit, persoana cu care ești căsătorit(ă)? Odinioară oamenii nu așteptau să cunoască dragostea în căsnicie; atunci erau mulțumiți dacă se înțelegeau cu persoana de lângă ei și aveau aceleași aspirații. Astăzi avem mult mai multe așteptări: pe lângă faptul că ne dorim să existe înțelegere în familie, acum știm (sau ar trebui să știm) că secretul unei căsnicii reușite constă și în necesitatea de a discuta cu persoana de lângă noi: pur și simplu să petrecem câteva ore pe săptămână stând de vorbă unul cu celălalt. A intervenit aici, desigur, și faptul că acum nu mai trăim doar ca să muncim, ci încercăm (sau ar trebui să o facem) să ne trăim și viața.

          Cameron Diaz spunea cu multă nonșalanță: “Căsătoria este o instituţie cu un picior în groapă. Nu cred că trebuie să ne trăim viaţa în cadrul unor relaţii bazate pe tradiţii învechite care nu se mai potrivesc deloc lumii în care trăim”, iar Jacqueline Bisset era de părere că “Ideal ar fi ca un cuplu să aibă trei vieți: una pentru el, una pentru ea și una pentru amândoi”. Știu, citind cele două păreri de mai sus, vă gândiți că asta este parerea oamenilor în ziua de azi. Ei bine, nu: acum mai bine de 2000 de ani, Socrate era la fel de sceptic: “Căsătoria este o instituție care te apără cu intransigență de orice bucurie”. Deși tot el spunea cu altă ocazie: „Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea o nevastă bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof”. 

          Haideți să aflăm și alte păreri despre căsătorie și apoi le aștept și pe ale voastre :) 

* Dragostea: nebunie temporară ce poate fi vindecată prin căsătorie. – Ambroise Bierce 

* Cred că bărbații care au cercel în ureche sunt mai bine pregătiți pentru căsătorie. Au experiență și în ceea ce privește suferința, și în cumpărarea bijuteriilor. – Rita Rudner 

* Toate jocurile de noroc sunt interzise, numai căsătoriile nu. 

* Burlacul: singurul bărbat din lume care nu și-a mințit soția. 

* Ştiu că am început ca o pasiune şi am sfârşit ca o obişnuinţă, ca toţi soţii. – George Bernard Shaw 

Cât privește partea amuzantă a căsătoriei, iat-o mai jos: 

*- Dragule, ce ai făcut tu ca să meriți o soție ca mine? 

  - Nu știu, dar promit să nu mai fac! 

* La bancă vine un bătrânel care cere un credit destul de mare. Puțin jenat angajatul băncii îl întreabă: 

- Ce vârstă aveți? 

- 85 de ani, răspunde senin bătrânelul. 

- Știți, la această vârstă aveți nevoie de cineva care să garanteze că veți achita împrumutul, îi explică funcționarul. 

- Da? Nici o problemă, vin cu tata! 

Blocat, funcționarul exclamă: 

- Cum cu tata? Imposibil! Dar câți ani are? 

- 110, răspunde bătrânul. Haideți, vă rog, insistă el. Știți, nu am fi făcut credit, dar avem nevoie de bani pentru nunta bunicului. 

Din ce în ce mai uimit, angajatul băncii întreabă: 

- Dar câți ani are bunicul dumneavoastră? 

- 140, veni răspunsul. 

- 140!!! strigă funcționarul. Și la vârsta asta mai vrea să se însoare? La care bătrânelul răspunse, făcându-i cu ochiul: 

- Ei, nu prea vrea el, dar îl obligă părinții... 

* Soțul a decis să participe la naștere. Când soția a început să nască, el a leșinat, doctorii l-au readus la viață, apoi iarăși a leșinat, și tot așa de câteva ori. În cele din urma și-a revenit: 

- Felicitări! Ați devenit tată! 

- Ce am? 

- O fiică! 

- Slavă Domnului, nu va suferi așa ca mine!