Sinceritatea în dragoste

          Sinceritatea este de preferat întotdeauna minciunii, însă trebuie să cerem și să oferim sinceritate absolută partenerului de viață, sau să căutăm să spunem lucrurile mai puțin plăcute – mai rar, un pic altfel decât s-au petrecut, ori chiar deloc, pentru a nu răni persoana iubită? Până unde să mergem cu sinceritatea, în așa fel încât să nici nu doară ceea ce avem de spus, dar să nici nu lăsăm impresia că am fi niște mincinoși, pierzând, astfel, încrederea persoanei la care ținem? Cred că granița dintre aceste situații poate fi foarte subțire uneori... 

          Sinceritatea în cuplu înseamnă să nu avem niciun fel de secret față de persoana iubită, chiar dacă, astfel, devenim puțin acaparatori cu aceasta, în timp poate chiar geloși, sau să o iubim sincer, însă fără a ne simți obligați să-i divulgăm tot ce ni se întâmplă în viață? În al doilea caz, ne gândim că nu mințim, ci doar evităm să-i spunem anumite lucruri care știm că nu i-ar face plăcere... 

          Voi cum vedeți lucrurile? Cereți și oferiți sinceritate absolută persoanei iubite, indiferent de consecințe, conștienți fiind că sunt și multe adevăruri dureroase, ori vă mulțumiți cu a spune și a pretinde de la persoana iubită adevărul, atâta timp cât acesta nu face rău relației de cuplu? 

          Sunt unii care aleg sinceritatea în anumite situații doar ca să atragă atenția anumitor persoane asupra faptului că pot fi sincere și de încredere, fără a fi, de fapt, astfel; până la urmă, este doar o ipocrizie... Sunt alții care aleg sinceritatea în orice situație și care, tocmai datorită acestui fapt, nu au prea mulți prieteni; asta pentru că mulți preferă o lingușire care să le facă plăcere, unui sfat sincer. Însă aceștia din urmă nu vor avea niciodată prieteni adevărați lângă ei. 

          Știu, oamenii sinceri pot fi încurajați să meargă în continuare pe această cale, spunându-li-se că sinceritatea nu îi lasă fără prieteni, ci doar îi triază, reușind, astfel, să păstreze alături de ei doar prietenii adevărați. 

           Angel Ganivet era de părere că “Valorează mai mult un minut de sinceritate decât o sută de ani de ipocrizie”. 

        
         Am citit mai demult o povestire foarte frumoasă despre sinceritatea în viață: după ce, în urma unui război, Hannibal a rămas fără un ochi, a cerut doi pictori care să-i facă portretul. Unul dintre aceștia l-a pictat din față, ca și cum ar fi avut în continuare amândoi ochii, pe când celălalt l-a pictat din profil, cu partea în care era ochiul, ascunzându-i, astfel, defectul. Acest al doilea pictor a dat o lecţie mare prin pictura sa: dacă dragostea este fără prefăcătorie nu va face rău aproapelui, ci va căuta să acopere anumite defecte. 

          Și am mai găsit o vorbă care mi-a plăcut: "Drept vorbind", "sincer vorbind" sunt expresii uzuale ale limbii noastre. Românii simt nevoia să te avertizeze, atunci când vorbesc sincer şi drept. (Valeriu Butulescu)   

          La final, haideți să ne gândim că găsim un anunț la mica publicitate: „Urgent! Vând minciună. Cumpăr sinceritate!”. Care credeți că ar fi paritatea? Ce s-ar da mai bine, cine ar câștiga mai mult: cel care vinde minciuna sau cel care cumpără sinceritatea? Aștept răspunsuri… sincere. :) 

          Dar haideți să vedem unde poate duce sinceritatea absolută sau... lipsa ei: 

* El şi ea la prima întâlnire: 

- De ce te-ai încălţat cu pantofii ăştia cu tocuri, abia de poţi să te ţii pe picioare? 

- Păi, m-am gândit că îţi plac fetele înalte! 

- Nu-i adevărat, să ştii că îmi plac fetele deştepte! 

- Păi... pentru asta mi-am pus ochelarii! 

* Într-un mall, un bărbat intră la frizer însoţit de-un băieţel. După ce i se face tratamentul complet - ras, spălat, tuns şi manichiură - îl suie pe băieţel pe scaun şi-i spune frizerului: 

- Trebuie să-mi cumpăr o cravată. Vin imediat. 

Când vede că a terminat de tuns băieţelul, dar tipul nu se întoarce, frizerul glumeşte: 

- Se pare că tatăl tău te-a uitat aici. 

La care băieţelul răspunde: 

- Ăla nu era tatăl meu. Eu mă jucăm aici în faţă când el m-a luat de mână şi mi-a spus: „Haide, băiete, să ne tundem pe gratis!”

* Geo şi Ion, doi prieteni în vârstă, se întâlneau în parc în fiecare zi să hrănească porumbeii, să privească rațele şi să discute despre problemele lumii. 

Într-o zi, Geo nu a apărut. Ion nu știa nimic despre asta şi s-a gândit că poate a răcit sau ceva. Dar după ce Geo nu a apărut pentru o săptămână, Ion era îngrijorat. 

Deoarece singurele momente în care s-au întâlnit au fost în parc, Ion nu știa unde locuiește Geo, aşa că i-a fost imposibil să afle ce s-a întâmplat cu el. 

După o lună Ion a venit iar în parc şi - să vezi și să nu crezi! - apăruse Geo! 

Ion a fost foarte fericit să-l vadă şi l-a întrebat: "Pentru numele lui Dumnezeu, Geo, ce s-a întâmplat cu tine?" 

Geo a răspuns: "Am fost în închisoare." 

"Închisoare?" strigă Ion. "Pentru ce?!" 

"Ei bine," a spus Geo, "O știi pe Maria, chelnerița drăguță blondă de la cafeneaua unde merg câteodată?" 

"Da", a spus Ion, "Îmi amintesc de ea. Ce e cu ea?" 

"Ei bine, ea a depus plângere de viol împotriva mea, şi, la cei 89 de ani ai mei, am fost atât de mândru, încât atunci când am ajuns în instanţă - am spus "Vinovat!". 

"Bine, și ți-au dat doar o lună pentru viol?" 

"Ei, nu, judecătorul ăla cretin mi-a dat 30 de zile pentru mărturie mincinoasă!" 

* Un cuplu la a 50-a aniversare a căsătoriei. Soțul îi spune soției: 

- Draga mea, al șaselea copil al nostru nu a semănat cu restul. Acum, dupa 50 de ani, aș vrea să știu: a avut el un alt tată? 

Soția se uită la el și mărturisește: 

- Da, dragă, ai dreptate, a avut un alt tată. 

- Și poți să-mi spui cine a fost? 

- Tu! 

Corina Chiriac - O clipa de sinceritate (Live Melodii'86)

   

Riccardo Cocciante - Sincerita'