Meseria de părinte este cea mai grea din lume și singura pentru care nu există pregătire, întrucât nimeni nu ne dă o diplomă care să ateste că știm suficient ca să putem crește un copil sănătos, fericit și dezvoltat armonios fizic și psihic; de aceea nu putem decât să ne străduim și să învățăm pas cu pas.
Părinții trebuie să știe că “principiile” moștenite din moși-strămoși, din categoria: bătaia e ruptă din rai, copilul trebuie sărutat doar în somn sau: unde dă mama, crește! sunt profund greșite și nu reprezintă altceva decât abuzuri asupra copiilor, aceste comportamente lăsând urme grele, copilul având toate șansele să devină un adult cu probleme, violent la rândul său cu ceilalți copii, iar mai tâziu în cuplu și cu viitorii săi copii.
Cât de mult se implică părinții, la ora actuală, în educația copiilor? Cum funcționează dialogul între generații sau între școală și familie? În prezent numărul familiilor despărțite, al familiilor cu dificultăți financiare, ca și numărul de copii (în prezent câteva zeci de mii) care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate este mereu în creștere. Nemaivorbind de faptul că probleme de comunicare există și în familiile în care sunt prezenți ambii părinți!
