Cei doi bărbați din viața mea

          Aveam 40 de ani și pierdusem orice speranță să-mi găsesc ursitul. Pot spune despre mine, fără a mă lăuda (că doar nu e meritul meu!), că arăt bine (văd și eu cum întorc bărbații capul după mine pe stradă!), am un statut social foarte bun (o situație materială peste medie) și… doream un bărbat pe măsură (ceream prea mult?!). 

          Văzând că nu găsesc deloc ceea ce așteptam, dar și pentru că timpul meu era foarte măsurat și nu aveam când să-mi caut bărbatul potrivit (așa e când lucrezi zi lumină!), am apelat la o agenție matrimonială. Directoarea agenției mi s-a părut foarte ok, serioasă, cu capul pe umeri, o persoană în care puteam să am încredere că mă va ajuta în această privință și care s-a implicat activ în căutarea persoanei dorite de mine. Mi-a aranjat câteva întâlniri, dar nu a mers niciuna și am început să cred că nu am noroc în această privință. M-am întâlnit inclusiv cu un om politic italian, foarte galant, cu stare materială foarte bună, înalt, frumos,

Învață să faci complimente

          Cred că mulți dintre noi nu fac complimente celor din jur în ideea că, procedând astfel, recunosc faptul că persoanele pe care le complimentează le sunt superioare, lucru pe care ei nu îl pot accepta! Și atunci preferă, mai degrabă, să le adreseze o critică pentru a le coborî în ochii lor și eventual ai celor din jur. Ceea ce nu pot ei să înțeleagă este faptul că, într-o asemenea situație, tot ceea ce reușesc să facă este să scadă ei în ochii celui pe care l-au criticat și chiar a asistenței (asta dacă cei de langă ei nu sunt de aceeași teapă cu cel care critică, evident!). 

          Dar cred că cel mai dureros lucru este (atunci când ții, totuși, la persoana pe care tocmai ai criticat-o sau, mai rău, căreia i-ai aruncat niște vorbe grele) să constați că acea persoană a fost foarte impresionată de cuvintele tale și suferă mai mult decât te-ai așteptat pentru ele. De ce spun asta? Pentru că vorbele aruncate nu mai pot fi luate înapoi. Odată ce le-ai dat drumul, nu mai poți da timpul înapoi, ca să le retragi, oricât ai dori acest lucru. De aceea se spune că e mai bine să gândești de două ori și să vorbești o dată. Sau, cum spunea Ernest Hemingway: “Înainte de a vorbi, ascultă. Înainte de a reacţiona, gândeşte. Înainte de a critica, aşteaptă.”