Cred că mulți dintre noi nu fac complimente celor din jur în ideea că, procedând astfel, recunosc faptul că persoanele pe care le complimentează le sunt superioare, lucru pe care ei nu îl pot accepta! Și atunci preferă, mai degrabă, să le adreseze o critică pentru a le coborî în ochii lor și eventual ai celor din jur. Ceea ce nu pot ei să înțeleagă este faptul că, într-o asemenea situație, tot ceea ce reușesc să facă este să scadă ei în ochii celui pe care l-au criticat și chiar a asistenței (asta dacă cei de langă ei nu sunt de aceeași teapă cu cel care critică, evident!).
Dar cred că cel mai dureros lucru este (atunci când ții, totuși, la persoana pe care tocmai ai criticat-o sau, mai rău, căreia i-ai aruncat niște vorbe grele) să constați că acea persoană a fost foarte impresionată de cuvintele tale și suferă mai mult decât te-ai așteptat pentru ele. De ce spun asta? Pentru că vorbele aruncate nu mai pot fi luate înapoi. Odată ce le-ai dat drumul, nu mai poți da timpul înapoi, ca să le retragi, oricât ai dori acest lucru. De aceea se spune că e mai bine să gândești de două ori și să vorbești o dată. Sau, cum spunea Ernest Hemingway: “Înainte de a vorbi, ascultă. Înainte de a reacţiona, gândeşte. Înainte de a critica, aşteaptă.”
