Dragostea de lângă noi

          Noi, cei care ne căutăm dragostea, nici nu visăm câteodată că ea se poate ascunde atât de aproape, așteptându-ne cu nerăbdare să o descoperim. M-a impresionat această poveste adevărată, uimitoare, despre cum s-au cunoscut acești îndrăgostiți. Nu-i așa că sunt frumoși? 

http://www.matrimonial.ro/succese.php?id=2

Cei doi bărbați din viața mea

          Aveam 40 de ani și pierdusem orice speranță să-mi găsesc ursitul. Pot spune despre mine, fără a mă lăuda (că doar nu e meritul meu!), că arăt bine (văd și eu cum întorc bărbații capul după mine pe stradă!), am un statut social foarte bun (o situație materială peste medie) și… doream un bărbat pe măsură (ceream prea mult?!). 

          Văzând că nu găsesc deloc ceea ce așteptam, dar și pentru că timpul meu era foarte măsurat și nu aveam când să-mi caut bărbatul potrivit (așa e când lucrezi zi lumină!), am apelat la o agenție matrimonială. Directoarea agenției mi s-a părut foarte ok, serioasă, cu capul pe umeri, o persoană în care puteam să am încredere că mă va ajuta în această privință și care s-a implicat activ în căutarea persoanei dorite de mine. Mi-a aranjat câteva întâlniri, dar nu a mers niciuna și am început să cred că nu am noroc în această privință. M-am întâlnit inclusiv cu un om politic italian, foarte galant, cu stare materială foarte bună, înalt, frumos,

Dragoste la înălțime

(relatare trimisă de o cititoare a blogului, căreia îi mulțumesc încă o dată și pe această cale) 

          L-am cunoscut pe Cătălin în cursa Amsterdam – București; eu eram studentă la Arhitectură și mă întorceam atunci dintr-o practică, iar el făcuse o vizită unor foști colegi de facultate care se stabiliseră în Amsterdam și care-l invitaseră la ei pentru a se revedea și a depăna amintiri. 

          Eram necăjită că nu am găsit un loc la geam, mai ales că era o zi splendidă de toamnă și aș fi putut admira altfel peisajul de la fereastră... norocul meu a fost chiar în persoana lui Cătălin, care – culmea! – deși nu-și dorise loc la geam, nimerise unul chiar acolo. L-am văzut încă de când m-am așezat că este destul de reticent și se cam foiește pe scaun, dar nu mi-am dat seama care este cauza decât după ce m-a întrebat dacă nu-mi doresc un loc la fereastră. Când l-am auzit nu mi-a venit să cred: „Da, sigur, cum să nu?”, i-am zis, aproape strigând! Am crezut inițial că vrea doar să fie ...

Siamezii

          Dragă Clara, pentru că ești o persoană cu adevărat specială și crezi în dragoste adevărată, în suflete pereche (ca și mine, de altfel), îti voi povesti cum ne-am cunoscut eu și soțul meu. Poți scrie povestea în maniera ta și o poți posta pe blog, voi schimba numele noastre. Sper că este ok. 

          Înainte de toate o să-ți spun ceva amuzant: porecla noastră este siamezii, cred că îti dai seama de ce: nu prea putem sta mult timp unul fără celălalt, căci așa cum zicem noi, intrăm în sevraj. :)

           Aceasta este povestea noastră: Radovan și Anda.  

Un mail norocos

O prietena de-a mea mi-a povestit, mai demult, cum si-a cunoscut iubitul, pe Adrian. Si, pentru ca mi-a placut foarte mult povestirea si e plina de umor – asa ca ea – i-am cerut voie sa o public pe blog. Deci, in mare, asta este (scrisa de mine la persoana I-a singular):

         Sunt o persoana nu tocmai indrazneata si poate de aceea am ales aceasta cale de a cunoaste pe cineva: mi-am zis ca, daca eu nu am curajul sa abordez pe cineva, macar sa las pe altul sa o faca. Si atunci am apelat la o agentie matrimoniala… am ales-o pe aceasta pentru ca am observat ca are destula experienta in domeniu. Dar am facut-o cu inima cat un purice, recunosc. 

O simfonie de sentimente

         Acum patru ani, fratele meu si-a deschis o firma. Era foarte ocupat, avea o multime de treburi de facut, in special pe calculator. M-am oferit sa-l ajut sa-si puna in ordine toate datele; am fost la el la sediu si ne-am apucat de treaba, cu mult spor. Asta, pana a sunat soneria; chemase pe cineva sa-l ajute cu programul pe care-l folosea. Ei bine, daca pana atunci totul mersese ca pe roate, dupa ce a intrat Sorin pe usa, s-a zis cu concentrarea mea! Mi-a placut de cum l-am vazut! Parca mi-era si ciuda; simteam ca se vede asta pe chipul meu, ca se simte in vocea mea, parca toata fiinta mea tipa in gura mare ca-l plac! Eram constienta de asta, dar nu eram in stare sa fac nimic ca sa nu mai fie atat de evident ca-mi place. Cand a trecut pe langa mine, am simtit cum aerul din incapere era impregnat de mireasma trupului, dar mai ales a sufletului sau. 

Scrisori pentru Alina

         Am mai descoperit o poveste faină și extraordinar de romantică pe același site al agenției matrimoniale Venera. Se pare că oamenii rafinați și inteligenți chiar apelează la astfel de servicii pentru a-și găsi jumătatea. Citind printre rânduri relatarea, mi se pare evident că oamenii din această firmă chiar pun suflet în ceea ce fac. Puteți citi povestea pe adresa de mai jos:  

http://www.matrimonial.ro/succese.php?id=1

Dragoste la a treia tinerete

         Am citit zilele trecute o poveste mai mult decat emotionanta, despre cum s-au cunoscut doua persoane… nu tocmai tinere, dar pline de viata, de dragoste, de incredere si de speranta in mai bine.
        Pot spune ca am avut lacrimi in ochi cand am terminat de citit, atat de frumos este povestita intalnirea dintre doua suflete singure, dar atat de pline de iubire. V-o recomand cu caldura. Interesant este faptul ca cei doi s-au cunoscut la o agentie matrimoniala. Iata aici povestea: 

http://www.matrimonial.ro/succese.php?id=4

 

Ce noroc cu laptopul!

         Imi faceam aprovizionarea si deodata, o aud pe fata din fata mea: “Spune-mi, ce parere ai despre asta?”; apoi se intoarce brusc spre mine, aproape sa ma ia in brate si se schimba la fata: “Scuze, am crezut ca e prietena mea aici, in spate! Imi cer scuze!” Se fastacise toata! Mi-a placut de cum am vazut-o! Mignona, dragalasa (da, la asta m-am gandit imediat ce am vazut-o, nu radeti!) si foarte timida. Am zambit si am incercat sa o linistesc, amuzat: “Nu face nimic, nicio problema!” Ea se uita spre mine, ezita, apoi o vad cum isi cauta din priviri prietena… Nu o vede si vrea sa se duca sa o caute la raioanele alaturate; atunci ma bag si eu in vorba: “Daca doriti, pot sa va ajut eu…” Se fastaceste din nou, roseste si, timida, imi spune: “Daca doriti… nu ma pricep prea bine si am nevoie de un laptop…” Eu, saritor, adaug repede: “Sigur, nicio problema, cred ca norocul va surade; eu sunt administrator de sistem, cu asta ma ocup.” Deja se luminase la fata! “O, multumesc mult! Chiar aveam nevoie de ajutor!” Ii cer sa-mi spuna detalii si apoi incep sa-i explic ceea ce o interesa. 

Dragostea si matematica

          Eram in primul an de facultate. Inca inainte de prima sesiune, incepusem sa-mi pregatesc examenele impreuna cu o colega. Mi s-a parut intotdeauna mai usor sa invat cu cineva, decat singura, parca aveam mai mult spor… 

         Invatam, de regula, la mine acasa, dar intr-o zi m-a chemat la ea. Acolo l-am cunoscut pe fratele ei. Sora lui l-a rugat sa ne explice un curs; terminase aceeasi facultate, cu cativa ani mai devreme. Chiar daca nu mai tinea minte tot ce invatase, a luat manualul, a revazut materia si… s-a pus pe explicat. Mi-a placut acest lucru, faptul ca nu a ramas indiferent la rugamintea surorii sale si a venit sa o ajute; in definitiv, putea sa-si petreaca timpul liber in alt fel, mai relaxant, decat sa-si bata capul sa ne explice noua ce nu am inteles. 

O petrecere de pomină

         Eram colegi de cateva luni bune, dar nu ma gandisem niciodata ca am putea fi si prieteni; eram doar buni colegi si atat. Eu vedeam in el un baiat vesel, simpatic, de viata, destul de curtat de femei. Aceasta pentru ca era foarte deschis, cu simtul umorului, povestea foarte frumos si stia sa se poarte cu cei din jur, sa fie amabil si prietenos. Dar – inca o data – nu ma gandisem la Mihai ca la un prieten ori iubit!

         Era deja luna iunie si se apropia cu pasi repezi intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Eram singura de ceva timp si ma gandeam ca fostii mei colegi ma lasasera maritata atunci cand am terminat facultatea si se asteptau sa vin la intalnire cu sotul meu. Dar, intrucat nu mai tinusem legatura cu ei, erau in urma cu ceea ce se intamplase: trecuse deja un an de la divort si acum ma gandeam ca voi veni singura la intalnire, nu voi avea cu cine dansa, ma voi simti stinghera.

O calauza in labirintul iubirii

a iubi si a fi iubit: iata taina fericirii

De mult imi doream sa lansez un nou model de GPS pentru oricine are nevoie de un fir calauzitor prin labirinturile dragostei.
Imi asum rolul Ariadnei si sper sa-ti placa firul meu si sa-ti fie o calauza utila!