Prietenie sau dragoste?

           S-au spus atat de multe despre dragoste si despre prietenie si inca si mai multe despre legatura dintre ele, incat era inevitabil sa nu apara si contradictii… 

         “Prietenia este cu siguranta cel mai bun pansament pentru durerile provocate de dragoste”, spunea Jane Austen. Aceasta pentru ca unui prieten i te poti confesa, pe umarul lui poti plange, iti poate da sfaturi utile intrucat, nefiind implicat direct, vede lucrurile cu mai multa obiectivitate decat tine. Si daca acest prieten mai este si de sex opus, atunci parca tinzi sa iei si mai in serios sfaturile primite de la acesta, reusind sa afli, astfel, cum gandeste “tabara” cealalta. Si nu este putin lucru, pentru ca nu cred ca sunt multi cei care se pot lauda ca ii cunosc cu adevarat pe cei de sex opus. 

Absenta in dragoste

         Cred ca nu putine persoane au fost in situatia in care - ori ei ori iubitul/iubita - au trebuit sa plece pentru o perioada si au ajuns sa se intrebe (in momentul plecarii sau ulterior) daca dragostea lor va rezista despartirii temporare. Sigur, aceasta absenta poate fi mai lunga sau mai scurta, iar efectele ei pot sa depinda si de lungimea acestei plecari, dar nu numai... 

         Se spune ca, in situatia in care iubim suficient de mult ca sa ne vedem pana la sfarsitul vietii alaturi de persoana iubita, atunci aceasta dragoste va putea rezista despartirii temporare; ajungem, astfel, la ceea ce spunea Comte Debussy-Rabutin: “Absenta este pentru dragoste ce este vantul pentru foc; o stinge pe cea slaba, o aprinde pe cea puternica”. Aceasta pentru ca, in orice despartire temporara, mai important decat toate tentatiile vietii, ramane dragostea de care vom bucura la intoarcerea persoanei iubite.

O petrecere de pomină

         Eram colegi de cateva luni bune, dar nu ma gandisem niciodata ca am putea fi si prieteni; eram doar buni colegi si atat. Eu vedeam in el un baiat vesel, simpatic, de viata, destul de curtat de femei. Aceasta pentru ca era foarte deschis, cu simtul umorului, povestea foarte frumos si stia sa se poarte cu cei din jur, sa fie amabil si prietenos. Dar – inca o data – nu ma gandisem la Mihai ca la un prieten ori iubit!

         Era deja luna iunie si se apropia cu pasi repezi intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Eram singura de ceva timp si ma gandeam ca fostii mei colegi ma lasasera maritata atunci cand am terminat facultatea si se asteptau sa vin la intalnire cu sotul meu. Dar, intrucat nu mai tinusem legatura cu ei, erau in urma cu ceea ce se intamplase: trecuse deja un an de la divort si acum ma gandeam ca voi veni singura la intalnire, nu voi avea cu cine dansa, ma voi simti stinghera.