24 februarie – Dragobetele, sărbătoarea dragostei

          Dragobetele este patronul dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. Dragobetele era o făptură mitică, tânăr, voinic, frumos și bun, de ziua lui organizându-se petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet. 

          Simeon Florea Marian afima că, după credința poporului, aceasta este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează, în care „băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului”. 

O petrecere de pomină

         Eram colegi de cateva luni bune, dar nu ma gandisem niciodata ca am putea fi si prieteni; eram doar buni colegi si atat. Eu vedeam in el un baiat vesel, simpatic, de viata, destul de curtat de femei. Aceasta pentru ca era foarte deschis, cu simtul umorului, povestea foarte frumos si stia sa se poarte cu cei din jur, sa fie amabil si prietenos. Dar – inca o data – nu ma gandisem la Mihai ca la un prieten ori iubit!

         Era deja luna iunie si se apropia cu pasi repezi intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Eram singura de ceva timp si ma gandeam ca fostii mei colegi ma lasasera maritata atunci cand am terminat facultatea si se asteptau sa vin la intalnire cu sotul meu. Dar, intrucat nu mai tinusem legatura cu ei, erau in urma cu ceea ce se intamplase: trecuse deja un an de la divort si acum ma gandeam ca voi veni singura la intalnire, nu voi avea cu cine dansa, ma voi simti stinghera.

Dragostea, poveste straveche...

        Dragostea, eterna poveste... atat de cunoscuta si totusi, atat de noua, de fiecare data! Ati observat ca, imediat ce am trecut de prima iubire, traim sentimentul ca de-acum cunoastem dragostea si nimic nu ne mai poate surprinde ori lua pe nepregatite? Si totusi, de fiecare data cand ne indragostim, observam ceva nou in manifestarea ei, in comportamentul nostru ori in cel al iubitilor nostri; in acest sens, Heinrich Heine spunea: “Dragostea este o poveste straveche, dar care este totdeauna noua”.

         Si, ca veni vorba de poeti, Vidyapati spunea, referindu-se la acest sentiment: “De ce ma intrebi ce-i dragostea? Cum pot sa-ti explic sentimentul acela, care in fiecare clipa ia o noua infatisare?” Asa este, si nici eu nu voi incerca sa fac asta, tocmai pentru ca mereu arata altfel… am cautat doar parerea altora in aceasta privinta; si fiecare l-a asemanat cu un alt sentiment, functie de ceea ce a simtit atunci cand a fost indragostit, la randul lui.