A fost o vreme când totul mergea perfect: dragoste mare, înțelegere, fericire… simțeau că înaintează pe un drum lin, abia dat în folosință. Apoi, încet-încet, s-au obișnuit și mai mult unul cu celălalt și a apărut armonia între ei, au început să aibă vise comune, să facă împreună planuri de viitor și au simțit că au intrat deja pe autostrada aceea perfectă, nouă, construită din fonduri europene, pe care, îndrăgostiți fiind, au numit-o autostrada iubirii. Au mers unul lângă altul, cot la cot, au setat gps-ul pe dorințele și năzuințele comune și s-au lăsat conduși de el.
Dar, undeva, pe parcurs, au început să apară probleme la mașină (ca orice lucru construit de om, nu poate fi perfect). Unul dintre ei, cel optimist, a zâmbit și l-a liniștit pe celălalt, spunându-i că se pricepe el să rezolve problema, important este ca celălalt să aibă încredere în el și să-l urmeze. Optimismul lui l-a molipsit și pe cel de-al doilea și l-a urmat, plin de încredere. Problema s-a rezolvat și aproape au uitat de ea. Dar a apărut o alta, care și-a găsit și ea rezolvarea, însă mai greu decât prima, lăsând urme mai adânci.
