Cei mai mulți dintre noi ne vedem, dacă nu fără cusur, doar cu foarte mici defecte. Este și motivul pentru care așteptăm, de la cel/ cea de lângă noi, măcar tot atâta… perfecțiune! Știu, mulți ar spune: nu, eu nu mă văd perfect, eu îmi văd și defectele! Da, le vedem și le conștientizăm, dar cu cât avem mai multe pretenții de la noi înșine, cu atât avem și mai multe de la cei care ne înconjoară. Am zis bine, de la cei care ne înconjoară, pentru că, dacă mă refer la persoana cea mai importantă pentru noi, situația este cu totul alta: de la ea așteptăm mult mai mult decât de la colegi, vecini, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, de la ea avem pretenții nenumărate! Pentru că, știți cum se spune: dacă rudele nu ți le alegi, măcar cu prietenii să fii mai atent, pentru că pe aceștia poți să-i selectezi chiar tu…
În ceea ce privește persoana de lângă noi (iubitul/ iubita/ soțul/ soția), așteptările, spuneam, sunt mult mai mari. Uneori sunt atât de mari, încât nici nu mai pot fi numite așteptări, intră deja în categoria… pretențiilor! Unii își dau seama de asta, majoritatea, însă, nu o fac. De la cei care nici măcar nu conștientizează acest lucru, nu prea mai ai ce să aștepți. Dar de la cei care în momentele de sinceritate cu ei înșiși, realizează totuși că fac acest lucru, aceștia mai au o șansă să schimbe ceva.
