Abstract (Ella Blue)

Când ne părăsesc 
Cuvintele 

Desenăm 
Tăceri 

Eu nu prea am talent 
Desenul meu 

Seamănă mai mult 
Cu o renunțare 

24 februarie – Dragobetele, sărbătoarea dragostei

          Dragobetele este patronul dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. Dragobetele era o făptură mitică, tânăr, voinic, frumos și bun, de ziua lui organizându-se petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet. 

          Simeon Florea Marian afima că, după credința poporului, aceasta este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează, în care „băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului”. 

21 februarie – Ziua Internațională a Limbii Materne

          Ziua Internațională a Limbii Materne se sărbătorește în fiecare an din februarie 2000 pentru a promova diversitatea cultural-lingvistică și multilingvismul, conservarea și protecția tuturor limbilor utilizate de popoarele lumii. Data de 21 februarie semnifică ziua din 1952 în care au fost uciși de poliție studenții care demonstrau pentru recunoașterea limbii lor materne - bangali - ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan (ce cuprindea pe atunci statul Bangladesh). 

          Anul 2008 a fost proclamat Anul Internațional al Limbilor deoarece, potrivit statisticilor oficiale, astăzi mai mult de jumătate dintre cele 7000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariţie. 

          „Limba este cartea de noblețe a unui neam”, spunea Vasile Alecsandri; ea ajută la construirea identității naționale și culturale a individului, nefiind un simplu instrument de comunicare sau sistem de semne și sunete. 

O schimbare în bine

          Am observat o schimbare în modul de manifestare al oamenilor odată cu trecerea la economia de piață. Mai exact, în perioada de tristă amintire, te băteai cu ceilalți pe la cozi ca să reușești să cumperi câte ceva; vânzătorii erau foarte aroganți și disprețuitori cu cumpărătorii, pentru că ei erau cei rugați să pună bucăți mai frumoase pe cântar ori să le faciliteze cumpărarea mai rapidă a unui televizor. Acum, însă, de când există concurență, ei trebuie să convingă cumpărătorul să cumpere marfa lor și nu pe cea de la magazinul alăturat. De aici a apărut necesitatea schimbării totale a comportamentului și a modului de adresare: suntem mai prietenoși, mai atenți cu cei de lângă noi, ne adresăm altfel unii altora. 

Dragostea de lângă noi

          Noi, cei care ne căutăm dragostea, nici nu visăm câteodată că ea se poate ascunde atât de aproape, așteptându-ne cu nerăbdare să o descoperim. M-a impresionat această poveste adevărată, uimitoare, despre cum s-au cunoscut acești îndrăgostiți. Nu-i așa că sunt frumoși? 

http://www.matrimonial.ro/succese.php?id=2

Să nu faci niciodată o femeie să plângă (Angelina Nădejde)

Să nu faci niciodată o femeie să plângă, 
Pentru că ochii ei sunt făcuţi să te privească cu drag 
Când vii acasă. 
Să nu faci niciodată o femeie să plângă 
Pentru că va uita să-ţi mai zâmbească; 
Îşi va pune pecete gurii şi nu va mai putea rosti 
Cuvinte de dragoste.  

Oferă libertate persoanei iubite!

          Am fost învățați mereu: “Dacă îți place cineva, pune mâna pe el și ține-l strâns, nu-i mai da drumul, că altfel riști să-l pierzi!”. Asta auzim mereu în jurul nostru, iar acest sfat se dă, deopotrivă, femeilor și bărbaților, de către prieteni, rude, persoane care – cică – ne doresc binele… Nenorocirea este că, procedând astfel, o pornim de la început greșit: nu trebuie să înlănțuim pe cineva ca să stea alături de noi, ci să-i oferim libertate, altfel – mai devreme sau mai târziu – tot va pleca de lângă noi! Sună ciudat și totuși, așa se petrec lucrurile! 

Dor de iubire (Corina Mihaela Soare)

O stea s-a aşezat în urma ta, 
Prin geam îţi urmăresc cărarea 
Şi noaptea neagră îmi alungă 
Visul întins, precum e marea. 

Să te întorci la mine tot mai sper, 
Şi luna s-o transformi în soare, 
Să mângâi gândul meu stingher 
Să-mi faci din viaţă sărbătoare. 

Cuvintele ce-ţi scriu acum, 
Le-aş transforma în vers cu doruri, 
Şi le-aş împrăştia într-un poem, 
Să mi te am, să mi te-alătur. 

Teama de ne(fericire)

          Am auzit odată o conversație: în metrou, o doamnă din spatele meu îi spunea alteia că îi este teamă să fie fericită. Prima reacție: am căscat ochii mari, nevenindu-mi să-mi cred urechilor! Cred că persoana cu care discuta a avut – și ea – un șoc (am simțit asta în vocea ei), pentru că a întrebat-o imediat: “Cum poți să spui așa ceva?”. Cealaltă a continuat: “Mi-e teamă să fiu fericită, pentru că mă gândesc mereu că va veni o vreme când voi fi nefericită și atunci voi suferi și mai mult, în nefericirea mea, gândindu-mă cât de fericită am fost odată.” A urmat o scurtă tăcere (în care probabil interlocutoarea a încercat să deslușească fraza întortocheată de mai sus), apoi a spus: “Știi ceva, greșești amarnic: nu trebuie să-ți fie teamă să fii fericită pentru că, dacă într-o zi vei fi nefericită, măcar știi că ai fost fericită cu altă ocazie.” Prima doamnă a analizat puțin ceea ce a auzit, însă cred că deja avea răspunsul pregătit: “Dar... dacă nu știu ce e fericirea, dacă nu o experimentez, măcar nu știu ce pierd! Și voi suferi mai puțin atunci când sunt nefericită.” 

Zâmbește! Nu costă nimic!

          Tuturor ne place să vedem și să avem lângă noi persoane fericite. Aceasta pentru că, lângă o persoană fericită nici tu nu poți fi nefericit, oricât ai încerca; și fără să-ți propui acest lucru, rezonezi cu acea persoană, cu starea ei de bine și intri și tu în starea de fericire în care se află acea persoană. Ați băgat de seamă? Chiar dacă vă spuneți, răspicat: “Eu nu pot fi fericit, tocmai mi s-a întâmplat acest lucru rău, cum pot eu să fiu fericit, chiar stând alături de o persoană fericită? Acea persoană a fost mai norocoasă ca mine, nu a pățit ce am pățit eu; ce să-i faci, nu toți sunt norocoși în lumea asta, iar eu sunt clar printre cei ghinioniști…”. Ei bine, oricât ai încerca să stai bosumflat lângă o persoană fericită, vei sfârși tot prin a zâmbi (chiar dacă poate mai întâi în colțul gurii și doar mai târziu cu toată gura și din toată inima). 

Iarna (Vasile Alecsandri)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, 
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; 
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi 
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. 

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! 
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; 
Soarele rotund și palid se prevede printre nori 
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.   

15 ianuarie – Ziua Culturii Române și aniversarea zilei de naștere a lui Eminescu

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Culturii Române, la Eminescu, bancuri și câteva videoclipuri legate de această temă.) 

             Ziua Culturii Naționale este ziua în care celebrăm un mare creator, dar și ziua de reflecție asupra culturii române, a proiectelor culturale de interes național. Se sărbătorește atât în România (din 2010), cât și în Republica Moldova (din 2013). 

          Mihai Eminescu, „Omul deplin al culturii Române… o conştiinţă de cultură deschisă către tot” (așa cum îl numea Constantin Noica), „ar fi meritat un Nobel pentru literatură, dar acest premiu nu se acordă postum”, afirma Eugen Simion, fost preşedinte al Academiei Române, care a militat pentru declararea zilei de 15 ianuarie drept Ziua Culturii Naţionale. 

          Versurile eminesciene au fost citite în aproape toate colţurile lumii, Eminescu fiind tradus în 60 de limbi de pe toate continentele (germană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, italiană, maghiară, ucraineană, găgăuză, dar şi în chineză, japoneză, arabă, hindi, sanscrită şi chiar în esperanto). A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Vor trece ani (Veronica Porumbacu)

Nici cupele de-argint nu-mi plac, 
nici auritele pocale, 
ci dintre toate cel mai drag 
îmi e căuşul palmei tale. 

Vor trece ani. Şi-nnoitoare, 
cu-aceeaşi dragoste de fată, 
voi bea din palma ta, de care 
n-am să mă satur niciodată. 
 
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput 
vom dogori mereu la faţă. 
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut 
pe-obrazul însemnat de viaţă ! 

Dar dacă, în aceeaşi zi, 
mi-ai da să beau din mari pocale, 
eu, dintre toate, m-aş opri 
tot la căuşul palmei tale. 

Îţi aminteşti, iubito? (Marian Malciu)

Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea 
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei? 
Ne întreceam să urmărim mişcarea 
Cristalelor gingaşe-n dans de funigei… 


Prin voalul iernii-ţi desluşeam candoarea 
Şi gingăşia pur-a jocului de miei… 
Îţi aminteşti cum aşteptam ninsoarea 
Cu palmele-căuş sub pomii de pe-alei? 

Iubim să fim îndrăgostiți

          Cui nu i s-a întâmplat, măcar o dată în viață (și mai ales în adolescență!!), să cadă în “putina cu melancolie” după încheierea unei relații, să se simtă singur și uitat de lume, nefericit, nedreptățit, neînțeles, neiubit și mulți alți “ne…”? 

          Unii și-au zis: nu mai am încredere în nimeni, vreau doar să fiu singur; alții au sărit, parcă din răzbunare, într-o altă relație, oricare ar fi ea, doar ca să nu fie singuri. Cei mai mulți, însă, au căutat în stânga și în dreapta pe cineva care să le vindece inima, au cerut să li se facă cunoștință cu cât mai multe persoane, ca să aibă de unde alege, în speranța că-și vor uita dezamăgirea și își vor găsi sufletul pereche. 

Un prieten este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi

          Tot mai greu reușim să ne dăm seama cu adevărat ce fel de oameni avem lângă noi. Poate pentru că, de multe ori, rămânem uimiți de ce suntem noi în stare: să facem lucruri pe care nu ne-am fi gândit niciodată că le-am putea face, să spunem cuvinte pe care nu ne-am fi imaginat vreodată că le-am putea rosti, și asta chiar față de persoane apropiate, la care ținem foarte mult… Și atunci ce putem aștepta de la alții? Credem că îi cunoaștem foarte bine, dar, dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine, cum să nu ne uimească cei de lângă noi? 

Cei doi bărbați din viața mea

          Aveam 40 de ani și pierdusem orice speranță să-mi găsesc ursitul. Pot spune despre mine, fără a mă lăuda (că doar nu e meritul meu!), că arăt bine (văd și eu cum întorc bărbații capul după mine pe stradă!), am un statut social foarte bun (o situație materială peste medie) și… doream un bărbat pe măsură (ceream prea mult?!). 

          Văzând că nu găsesc deloc ceea ce așteptam, dar și pentru că timpul meu era foarte măsurat și nu aveam când să-mi caut bărbatul potrivit (așa e când lucrezi zi lumină!), am apelat la o agenție matrimonială. Directoarea agenției mi s-a părut foarte ok, serioasă, cu capul pe umeri, o persoană în care puteam să am încredere că mă va ajuta în această privință și care s-a implicat activ în căutarea persoanei dorite de mine. Mi-a aranjat câteva întâlniri, dar nu a mers niciuna și am început să cred că nu am noroc în această privință. M-am întâlnit inclusiv cu un om politic italian, foarte galant, cu stare materială foarte bună, înalt, frumos,

Vis alb (Otilia Cazimir)

Aș vrea cu tine să mă duc departe, 
La Polul Nord, sub cerul de opal, 
Când gheața mării clare se desparte 
În blocuri plutitoare de cristal. 


Desfășurând culorile-i spectrale, 
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald 
Dantela aurorii boreale, 
De purpură, de aur și smarald. 


Banchiza albă ne-ar așterne-n față 
Covoare de omăt imaculat. 
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață, 
Am arde-un foc de spirt denaturat. 

Îmi distrug dușmanii atunci când mi-i fac prieteni

Citind aceste cuvinte ale lui Abraham Lincoln, mi-am amintit o întâmplare de acum 10-12 ani, când am auzit-o pe o colegă de servici vorbind tare, pe hol, despre mine. Eu eram în biroul alăturat, cu ușa deschisă. Încă de la primele cuvinte mi-am dat seama că vorbea tare tocmai pentru a o auzi eu. Fără a rosti nici un nume, mă bârfea, dar în așa fel încât să înțeleg că era vorba despre mine, că eu eram cea pe care o critica. La început, acest lucru m-a enervat: de ce făcea asta? Eu nu vorbisem niciodată rău despre ea, nu o bârfisem, nu găsisem nimic care să mă deranjeze la ea în mod deosebit și – culmea! – nici nu vedeam ce ar putea-o deranja pe ea la mine.

Ce frumoasă eşti (Adrian Păunescu)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă, 
Ninge disperat asupra ta, 
Cerul peste tine se răstoarnă, 
Ţurţurii în plete vor suna. 


Hai să fim doi oameni de zăpadă 
Ridicaţi de braţe de copii, 
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă 
Că se pot iubi, se pot iubi. 

1 decembrie – Ziua Națională a României

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Naţională a Românilor, aforisme și bancuri legate de această sărbătoare.) 

          Ziua Națională a României a fost, de-a lungul timpului, sărbătorită în data de: 

- 10 mai, între 1866-1947, în amintirea zilei în care Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite; 

- 23 august, între 1948-1989, pentru a marca ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944; 

- 1 decembrie, din 1990 și până în prezent, pentru a marca proclamarea unirii Transilavaniei şi a Banatului cu Regatul României. 

Știi să lupți pentru dragostea ta?

          “Să nu te îndoiești niciodată de deciziile bune ale soției tale. Oricum, ea s-a măritat cu un geniu”, spunea cu mult umor Federico Fellini… 

          Te plângi de deciziile pe care le ia persoana iubită? Înainte să faci asta, gândește-te că și tu ai fost una dintre deciziile ei! Și a fost o decizie importantă, te-ai bucurat atunci, să nu spui că nu este așa… ai luptat pentru a o convinge, poate ai încercat chiar să dai la o parte alte persoane care o plăceau! Ai făcut tot ce ți-a stat în puteri pentru asta, pentru că o credeai mai presus de tine și sperai din tot sufletul să te aleagă. 

          Și atunci, de ce acum, după ce ai fost ales, în sfârșit, crezi că totul ți se cuvine și nu mai este cazul să lupți în continuare pentru dragostea ei? Ai câștigat doar o bătălie atunci când s-a îndrăgostit de tine, nu tot războiul! Nimic în viață nu ține veșnic, un foc trebuie întreținut mereu pentru a nu se stinge… Dacă ți s-a părut normal să lupți pentru a câștiga persoana iubită, de ce nu ți se pare la fel de normal să lupți ca să menții dragostea vie? 

19 noiembrie - Ziua Internațională a Bărbatului

          Ziua Internaţională a Bărbatului a fost stabilită în 1999, în prezent sărbătorindu-se în peste 60 de ţări. Ea nu este destinată să concureze ziua internațională a femeii, ci își dorește să promoveze modele masculine pozitive care trăiesc vieți decente, oneste, nu doar vedetele promovate de regulă de mass media, evidențiind totodată contribuţia pozitivă a bărbaţilor în societate, familie, îngrijirea copilului şi în mediul înconjurător.

          Așadar, doamnelor, să profităm de această zi și să urăm numai bine bărbaților din viața noastră!

          Iată mai jos câteva aforisme legate de bărbați...: 

* Înainte de căsătorie, o femeie trebuie să facă dragoste cu un bărbat pentru a-l ține lângă ea. După cununie, ea trebuie să îl țină lângă ea, pentru a putea să facă dragoste cu el. (Marilyn Monroe)

* Bărbatul e stâlpul casei. (proverb românesc) 

* De ziua bărbaţilor tot la femei ne gândim. (Ștefan Munteanu) 

17 noiembrie - Ziua Internațională a Studenților

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Internaţională a Studenților și multe bancuri legate despre studenți și studenție!) 

          În 1941, Consiliul Internaţional al Studenţilor a declarat oficial ziua de 17 noiembrie ca fiind Ziua Internaţională a Studenţilor, în memoria celor nouă studenți ucişi în 1939 și a celor peste 1200 trimişi în lagăre de concentrare, după ce au demonstrat împotriva ocupaţiei naziste din Cehoslovacia. 

          În 17 noiembrie 1973, revolta studenților greci din Atena a atins punctul culminant în momentul în care un tanc a dărâmat porțile Politehnicii blocate de studenți. 

         Tot în 17 noiembrie, dar în anul 1989, peste 15.000 de studenți slovaci au cerut ieșirea din comunism, demonstrația soldându-se cu aproximativ 600 de răniți. 

Te iubesc, deci… exist (Mitră Maria Claudia)

 
Mi-am dorit să îţi scriu doar un vers, 
dar cuvintele erau prea puţine, 
ar fi fost un veşmânt mult prea şters, 
prea sărac să te-mbrace pe tine. 

Din culorile lumii am vrut 
să îţi fac, mai apoi, un portret, 
strălucire să-i dau n-am ştiut, 
curcubeul să fi fost…desuet? 

Cauți perfecțiunea? Mai caută!

             Cei mai mulți dintre noi ne vedem, dacă nu fără cusur, doar cu foarte mici defecte. Este și motivul pentru care așteptăm, de la cel/ cea de lângă noi, măcar tot atâta… perfecțiune! Știu, mulți ar spune: nu, eu nu mă văd perfect, eu îmi văd și defectele! Da, le vedem și le conștientizăm, dar cu cât avem mai multe pretenții de la noi înșine, cu atât avem și mai multe de la cei care ne înconjoară. Am zis bine, de la cei care ne înconjoară, pentru că, dacă mă refer la persoana cea mai importantă pentru noi, situația este cu totul alta: de la ea așteptăm mult mai mult decât de la colegi, vecini, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, de la ea avem pretenții nenumărate! Pentru că, știți cum se spune: dacă rudele nu ți le alegi, măcar cu prietenii să fii mai atent, pentru că pe aceștia poți să-i selectezi chiar tu…

          În ceea ce privește persoana de lângă noi (iubitul/ iubita/ soțul/ soția), așteptările, spuneam, sunt mult mai mari. Uneori sunt atât de mari, încât nici nu mai pot fi numite așteptări, intră deja în categoria… pretențiilor! Unii își dau seama de asta, majoritatea, însă, nu o fac. De la cei care nici măcar nu conștientizează acest lucru, nu prea mai ai ce să aștepți. Dar de la cei care în momentele de sinceritate cu ei înșiși, realizează totuși că fac acest lucru, aceștia mai au o șansă să schimbe ceva. 

29 octombrie - Ziua Internațională a Internetului

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Internaţională a Internetului, aforisme și bancuri legate toate de tema de astăzi - INTERNETUL.)

          Pe 29 octombrie 1969 s-a reușit pentru prima dată transmiterea unui mesaj de la un calculator la altul. S-a încercat atunci transmiterea online a două cuvinte: log in, dar după primele trei litere conexiunea a picat. Începuse însă o revoluţie. În 1971 s-au pus bazele emailului, implementându-se un sistem de comunicare ce presupunea despărţirea numelui utilizatorului de cel al computerului cu simbolul „@“. 

          Ziua Internaţională a Internetului a fost stabilită în 1973. În 1977 s-a inventat modemul pentru PC, iar în 1990 au apărut WWW-ul, HTML-ul, HTTP-ul şi URL-ul. În 1991 a apărut prima pagină Web, pentru a explica ce este World Wide Web. 

Dragoste la înălțime

(relatare trimisă de o cititoare a blogului, căreia îi mulțumesc încă o dată și pe această cale) 

          L-am cunoscut pe Cătălin în cursa Amsterdam – București; eu eram studentă la Arhitectură și mă întorceam atunci dintr-o practică, iar el făcuse o vizită unor foști colegi de facultate care se stabiliseră în Amsterdam și care-l invitaseră la ei pentru a se revedea și a depăna amintiri. 

          Eram necăjită că nu am găsit un loc la geam, mai ales că era o zi splendidă de toamnă și aș fi putut admira altfel peisajul de la fereastră... norocul meu a fost chiar în persoana lui Cătălin, care – culmea! – deși nu-și dorise loc la geam, nimerise unul chiar acolo. L-am văzut încă de când m-am așezat că este destul de reticent și se cam foiește pe scaun, dar nu mi-am dat seama care este cauza decât după ce m-a întrebat dacă nu-mi doresc un loc la fereastră. Când l-am auzit nu mi-a venit să cred: „Da, sigur, cum să nu?”, i-am zis, aproape strigând! Am crezut inițial că vrea doar să fie ...

Orice, pentru tine! (Aura Popa)

Ţi-am spus poate prea rar cât te iubesc 
Şi doar sporadic că mi-e dor de tine! 
Credeam că simţi şi fără să-ţi vorbesc 
Cât anotimp de drag rodeşte-n mine, 

Cât zbor înmugureşte-n aripi noi 
Când ochii tăi încercuiesc lumină 
În oaza mea-nverzită-n gând de ploi, 
Minată cu seminţe de verbină,  

Cât răsărit veghează să zâmbeşti 
În orice vis şi-n orice întâmplare. 
Credeam că ştii, că-ţi sunt şi că îmi eşti 
Rostogolitul bulgăre de soare. 

Ţi-o spun destul de rar, dar te iubesc 
Şi-n fiecare zi mi-e dor de tine! 
Dar dacă vrei într-una să-ţi vorbesc 
O fac şi-n scris, numai să-ţi fie bine!

A doua zi de marți din octombrie - Ziua europeană a părinților

          Meseria de părinte este cea mai grea din lume și singura pentru care nu există pregătire, întrucât nimeni nu ne dă o diplomă care să ateste că știm suficient ca să putem crește un copil sănătos, fericit și dezvoltat armonios fizic și psihic; de aceea nu putem decât să ne străduim și să învățăm pas cu pas. 

          Părinții trebuie să știe că “principiile” moștenite din moși-strămoși, din categoria: bătaia e ruptă din rai, copilul trebuie sărutat doar în somn sau: unde dă mama, crește! sunt profund greșite și nu reprezintă altceva decât abuzuri asupra copiilor, aceste comportamente lăsând urme grele, copilul având toate șansele să devină un adult cu probleme, violent la rândul său cu ceilalți copii, iar mai tâziu în cuplu și cu viitorii săi copii.              

          Cât de mult se implică părinții, la ora actuală, în educația copiilor? Cum funcționează dialogul între generații sau între școală și familie? În prezent numărul familiilor despărțite, al familiilor cu dificultăți financiare, ca și numărul de copii (în prezent câteva zeci de mii) care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate este mereu în creștere. Nemaivorbind de faptul că probleme de comunicare există și în familiile în care sunt prezenți ambii părinți!