Oferă libertate persoanei iubite!

          Am fost învățați mereu: “Dacă îți place cineva, pune mâna pe el și ține-l strâns, nu-i mai da drumul, că altfel riști să-l pierzi!”. Asta auzim mereu în jurul nostru, iar acest sfat se dă, deopotrivă, femeilor și bărbaților, de către prieteni, rude, persoane care – cică – ne doresc binele… Nenorocirea este că, procedând astfel, o pornim de la început greșit: nu trebuie să înlănțuim pe cineva ca să stea alături de noi, ci să-i oferim libertate, altfel – mai devreme sau mai târziu – tot va pleca de lângă noi! Sună ciudat și totuși, așa se petrec lucrurile! 

          De ce actionăm astfel? De teamă, evident! De teama de a nu suferi: dacă nu-l țin sau nu o țin strâns lângă mine, poate pleca și atunci ce mă fac? În primul rând, nu ține cu forța persoana iubită lângă tine, nu o încătușa căci, chiar dacă faci în așa fel ca lanțurile să pară aurite, tot înlănțuită se va simți și, deci, neîmplinită. În al doilea rând, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să aflăm ce ne mulțumește mai mult în viață și să alocăm mai mult timp lucrurilor care ne fac plăcere, nu să așteptăm de la alții să facă asta pentru noi. Până la urmă, doar de noi depinde să fim fericiți. Și dacă nu vom mai simți că depindem de cei de lângă noi pentru a ne face fericiți, vom putea lăsa liberă persoana iubită, iar aceasta nu se va mai simți încătușată și sufocată. 

          “Dăruiți-vă inima unul altuia, dar nu spre păstrare, căci numai mâna Vieții vă poate încăpea inimile. Și stați împreună, dar nu prea aproape unul de altul, căci stâlpii templului stau unul de altul depărtați, iar stejarul și chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.” (Kahlil Gibran)

          De fapt, nu poți pierde pe cineva, pentru că nici nu ți-a aparținut vreodată și nu poți pierde ceea ce nu posezi. Va trebui să oferim libertate persoanei iubite, fără teama de a fi părăsiți; pentru că, dacă va fi să ne părăsească, oricum o va face, mai devreme sau mai târziu. Și atunci, de ce să ne amăgim o vreme că totul e în regulă, dar să trăim mereu cu frica că se poate termina oricând? Mai bine să căutăm persoana pe care să o iubim așa cum este; pentru că, dacă vom încerca să o schimbăm, va apare inevitabil sentimentul de frustrare și de aici până la despărțire nu mai e decât un pas. 

          Să fim recunoscători persoanelor dragi pentru timpul petrecut alături de noi și să ne gândim la acest timp petrecut împreună ca la un dar. Să nu transformăm iubirea în atașament, în înlănțuire.

          “Iubirea îţi acordă libertatea de care ai nevoie şi te ajută să fii tu însuţi. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simţi ca un suflet în două trupuri; pe de altă parte, îţi conferă individualitate, unicitate.” (Osho) 

          Părintele Pantelimon Susnea spunea: “Să iubești înseamnă să gravitezi în jurul împlinirii celuilalt.” Iar acest lucru îl poți face doar oferindu-i libertatea necesară. 

          Haideți să învățăm să ne asumăm niște riscuri în viață, pentru că: “Să iubești implică riscul de a nu fi iubit înapoi. Să speri implică riscul de a fi rănit. Să încerci înseamnă să riști să dai greș, dar riscurile trebuie asumate, deoarece cel mai mare risc în viață e să nu-ți asumi nici un risc.” (Părintele Savastie Bastovoi). 

          Iată și câteva bancuri despre libertate:  

* Un deținut primește o scrisoare de la soție. Văzându-l, un coleg de celulă îl întreabă: 

 - Te văd cam necăjit. Vești proaste de acasă? 

 - Da. Nevastă-mea îmi scrie că-mi redă libertatea... 

* - Acuzat, aveți cuvântul, zice judecătorul acuzatului. 

   - Domnule judecător, am fost deja de șase ori în închisoare! După cum vedeți nu a folosit la nimic. De aceea, vă rog să mă puneți în libertate... 

  

* Unu' încearcă încet, încet, să îşi cunoască mai bine noul coleg de celulă: 

- Şi… eşti căsătorit? 

- Eu?! Eu sunt un tip care îşi iubeşte libertatea! 

*  - De ce ai fugit din închisoare?, întreabă un polițist pe un deținut.  

    - Am vrut să mă căsătoresc. 

    - Hmmm... Stranie închipuire despre libertate.