Nici azi n-ai înțeles? Cum să-ți aduc aminte? 
Am citit aseară o povestire a lui Daphne du Maurier intitulată “Lentilele albastre” pe care, deși m-a intrigat foarte mult în timp ce o citeam (sau poate tocmai de aceea!), am continuat să o “înghit” filă cu filă, nerăbdătoare să ajung la finalul ei, pentru a înțelege cu adevărat ce se petrece. Despre ce e vorba? 
L-aș ȋntreba pe soare, 
Dragă Clara, pentru că ești o persoană cu adevărat specială și crezi în dragoste adevărată, în suflete pereche (ca și mine, de altfel), îti voi povesti cum ne-am cunoscut eu și soțul meu. Poți scrie povestea în maniera ta și o poți posta pe blog, voi schimba numele noastre. Sper că este ok. 
Dacă vă uitați pe net, sunt o mulțime de site-uri care vorbesc despre calitățile pe care trebuie să le aibă bărbatul perfect/femeia perfectă (să le zicem b.p./f.p., ca să ne “alunece” ochii mai ușor pe ce este important). … sau despre defectele pe care nu trebuie să le aibă pentru a fi perfecți. Este motivul pentru care nu mi-am propus și eu același lucru. 
Pentru că acest subiect nu poate fi epuizat așa ușor, m-am gandit să mai scriu despre el… 
Dacă eu şi cu tu 
Sinceritatea este de preferat întotdeauna minciunii, însă trebuie să cerem și să oferim sinceritate absolută partenerului de viață, sau să căutăm să spunem lucrurile mai puțin plăcute – mai rar, un pic altfel decât s-au petrecut, ori chiar deloc, pentru a nu răni persoana iubită? Până unde să mergem cu sinceritatea, în așa fel încât să nici nu doară ceea ce avem de spus, dar să nici nu lăsăm impresia că am fi niște mincinoși, pierzând, astfel, încrederea persoanei la care ținem? Cred că granița dintre aceste situații poate fi foarte subțire uneori... 
ascult tăcerile nopții 
Cea mai mare greșeală pe care o poți face este să îți fie frică să greșești (iar acest lucru e valabil și în general, în viață, nu doar în dragoste). Aceasta pentru că, fiindu-ți teamă să nu greșești, vei ajunge să nu faci nimic, niciodată. Dacă vei sta închis în colivia pe care singur ți-ai construit-o de teamă să nu suferi vreo dezamăgire în dragoste, atunci fii mulțumit: nu vei fi dezamăgit, însă nici nu vei ajunge vreodată să cunoști dragostea! Dacă nu vei întreprinde nimic pentru a căuta dragostea, atunci cum crezi că o vei putea găsi vreodată? 
Am legat copacii la ochi 
De câte ori nu ne-am gândit, înainte de a face un lucru: „Da, sigur, e o idee bună, dar nu acum, nu e momentul potrivit, mai bine să aștept până la... ”. Și momentul a trecut, poate că atunci când am amânat să facem acel lucru nu ni s-a mai părut că merită sau – din nou – că nu e momentul potrivit și mai apoi am regretat că nu l-am făcut atunci când trebuia sau chiar că nu l-am mai făcut deloc... 
Cum se naște Lumina? 
Ei bine, cred că aceasta este indispensabilă în prietenie, însă nu și în dragoste. Nu poți fi prietenul cuiva fără ca acesta să te considere prietenul său, în schimb poți iubi pe cineva, fără ca această persoană să te iubească și ea (sigur, e cazul nefericit în dragoste, dar nu întotdeauna avem noroc…). Atunci când spui cuiva “te iubesc” - spunea Paulo Coelho - “nu aștepta întotdeauna să auzi aceleași cuvinte în schimb. Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viața își pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească.” 
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. 
Cu ceva timp în urmă discutam cu două colege despre acest subiect: căsniciile fără dragoste, subliniind faptul că, de cele mai multe ori, dragostea dispare în timp atunci când unul (sau poate chiar amândoi) nu sunt atenți să o mențină și cad în delăsare și în nepăsare față de ei înșiși și/sau față de persoana de lângă ei. Una dintre colege a spus, atunci, ceva ce ne-a lăsat cu gura căscată: că, de fapt, fericirea într-o căsnicie nu poate exista decât în absența dragostei! Cum așa?, am întrebat-o, amândouă, în același timp: cum poți spune că cineva poate fi fericit în asemenea condiții? De fapt, a intervenit ea prompt, nu poți fi fericit decât în aceste condiții! ... 
Poate că m-am rătăcit spre lună 
Mereu am fost de părere că doar transpunându-te în situația celui de lângă tine îl poți înțelege cu adevărat. Și cred că asta e valabil în orice situație, nu neapărat într-o relație de dragoste. Am primit mai demult o tăbliță de agățat pe perete, pe care este scrisă o rugăciune indiană; doar câteva cuvinte care spun atât de multe: “Indian prayer: Grant that I may not criticize my neighbor until I have walked a mile in his moccasins”. Exact ceea ce vorbeam mai sus: nu-ți critica vecinul (partenerul de viață, în situația noastră), până când nu ai mers o milă în mocasinii lui. Poate i-au rămas mici, îl strang și de aceea obosește repede și nu mai merge lângă tine așa mult sau așa repede ca odinioară; poate s-au rupt și acum îi intră pietricele care îl jenează la mers. Ideea este că nu poți înțelege de ce o persoană a acționat într-un anumit fel până nu te pui în situația acelei persoane. Făcând asta, poate vei înțelege mai bine ce simte cel pe care ai tendința să-l critici, respectiv ce sentimente i-a trezit purtarea ta în anumite situații, ce a gândit, ce și-a dorit și ce a primit, de fapt, de la tine și, văzând aceste lucruri și înțelegându-le, poate vei reuși să schimbi situația. 
deschid poarta spre tărâmul dorului 
Chiar daca ai iubit si ai fost dezamagit, chiar daca simti ca niciodata, nimic nu va mai fi ca altadata, tine minte ca atunci cand soarta ne inchide o usa, Dumnezeu ne deschide o fereastra. Si atunci ia in considerare ceea ce spunea Ionel Teodoreanu in “Lorelei”: “Dragostea apare la fereastră înainte de a bate la uşă. Dragostea e ca o surpriza, poate veni de oriunde. Poti sa o gasesti langa tine chiar”. Trebuie doar sa fii pregatit sa o primesti cu bratele si cu inima deschise, sa o faci sa se simta binevenita, astfel incat sa nu-si doreasca sa mai plece vreodata de langa tine. 
O prietena de-a mea mi-a povestit, mai demult, cum si-a cunoscut iubitul,
pe Adrian. Si, pentru ca mi-a placut foarte mult povestirea si e plina de umor – asa ca ea
– i-am cerut voie sa o public pe blog. Deci, in mare, asta este (scrisa de mine la persoana I-a singular):
Când mă cerți, parcă ești vânt - 
Toata lumea este de acord cu faptul ca dragostea e oarba, cica este o axioma care nu mai trebuie demonstrata. Dar de ce este oarba? Pentru ca alegem cu inima, nu cu capul, atunci cand ne indragostim. Foarte rar ascultam ce ne spune mintea. Stiti caricatura aceea cu creierul care ameninta inima ca o omoara daca se mai indragosteste? Asta pentru ca se gandeste (doar e creier!) ca dragostea e o boala. Nu se spune ca ne imbolnavim de dragoste sau ca suferim de „boala dragostei”? Dar biata inimioara nu asculta niciodata povetele creierului, si de aici o multime de necazuri. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera chiar ca dragostea este o afectiune psihica (nu glumesc!). Neurologii, pe de alta parte, au ajuns la concluzia ca, atunci cand suntem indragostiti, partea din creier atribuita gandirii critice nu mai lucreaza ca de obicei. 
Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri 
Te-aş picta în culori iubito; 
Cand ai un prieten/ o prietena de sex opus pe care il/ o stii de o viata si care vine intr-o zi sa-ti spuna ca doreste sa treaca aceasta prietenie la un alt nivel, ce crezi ca e mai bine: sa accepti sau sa-i dai de inteles ca e pacat sa se strice o prietenie asa veche, in conditiile in care nu se stie daca o relatie de dragoste intre voi va avea aceleasi sanse de reusita cate a avut relatia de prietenie? Sigur, sunt situatii si situatii, care tin de distanta dintre cei doi din punct de vedere geografic, de varsta, educatie, stare sociala ori materiala si multe altele, peste care intr-o relatie de prietenie este, poate, mai usor de trecut decat intr-o relatie de dragoste. 
Tu ești albastrul meu de Voroneț 
S-au spus atat de multe despre dragoste si despre prietenie si inca si mai multe despre legatura dintre ele, incat era inevitabil sa nu apara si contradictii… 