Ei bine, cred că aceasta este indispensabilă în prietenie, însă nu și în dragoste. Nu poți fi prietenul cuiva fără ca acesta să te considere prietenul său, în schimb poți iubi pe cineva, fără ca această persoană să te iubească și ea (sigur, e cazul nefericit în dragoste, dar nu întotdeauna avem noroc…). Atunci când spui cuiva “te iubesc” - spunea Paulo Coelho - “nu aștepta întotdeauna să auzi aceleași cuvinte în schimb. Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viața își pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească.”
Cred că ideal ar fi ca fiecare dintre noi să înceapă prin a iubi, să continue cu a iubi cu toată ființa sa, ca abia apoi să aștepte să i se înapoieze iubirea pe care a oferit-o. Din păcate, în viață se întâmplă de multe ori exact invers: începem prin a pretinde iubire și, dacă suntem mulțumiți de ceea ce primim, ne implicăm și noi afectiv în acea relație.
