Momentul potrivit

          De câte ori nu ne-am gândit, înainte de a face un lucru: „Da, sigur, e o idee bună, dar nu acum, nu e momentul potrivit, mai bine să aștept până la... ”. Și momentul a trecut, poate că atunci când am amânat să facem acel lucru nu ni s-a mai părut că merită sau – din nou – că nu e momentul potrivit și mai apoi am regretat că nu l-am făcut atunci când trebuia sau chiar că nu l-am mai făcut deloc... 

          Oare de ce amânăm mereu să facem unele lucruri, să spunem anumite cuvinte, să luăm legătura cu unele persoane? Cu toții am procedat astfel și nu doar o dată în viață. Din timiditate, de teamă că vom fi greșit înțeleși ori mai știu eu din ce motiv, dar am făcut-o! Și au rămas în urmă regretele... uneori poate nici nu ne-am dat seama de acest lucru, însă momentul a trecut pe lângă noi și dus a fost! Poate că viața noastră ar fi luat o cu totul altă turnură dacă am fi avut curajul să acționăm atunci când trebuia ori am fi „prins” momentul! 

Știi … (Ella Blue)

Cum se naște Lumina? 

Iei un suflet 
Îi măsori distanța 
Dintre două gânduri 

Apoi 
Înmulțești infinitul Iubirii 
Cu zero absolut 
Unde nici secundele nu îndrăznesc să clipească 

Reciprocitatea sentimentelor

          Ei bine, cred că aceasta este indispensabilă în prietenie, însă nu și în dragoste. Nu poți fi prietenul cuiva fără ca acesta să te considere prietenul său, în schimb poți iubi pe cineva, fără ca această persoană să te iubească și ea (sigur, e cazul nefericit în dragoste, dar nu întotdeauna avem noroc…). Atunci când spui cuiva “te iubesc” - spunea Paulo Coelho - “nu aștepta întotdeauna să auzi aceleași cuvinte în schimb. Iubim pentru că avem nevoie să iubim. Fără asta, viața își pierde orice noimă, iar soarele încetează să mai strălucească.”

          Cred că ideal ar fi ca fiecare dintre noi să înceapă prin a iubi, să continue cu a iubi cu toată ființa sa, ca abia apoi să aștepte să i se înapoieze iubirea pe care a oferit-o. Din păcate, în viață se întâmplă de multe ori exact invers: începem prin a pretinde iubire și, dacă suntem mulțumiți de ceea ce primim, ne implicăm și noi afectiv în acea relație.

Necuvintele (Nichita Stănescu)

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. 
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. 
El a întins spre mine o ramură ca un braţ. 
Eu am întins spre el braţul ca o ramură. 
El şi-a înclinat spre mine trunchiul 
ca un umăr. 
Eu mi-am înclinat spre el umărul 
ca un trunchi noduros. 
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând 
ca sângele. 
Auzeam cum se încetineşte sângele meu 
suind ca seva. 
Eu am trecut prin el. 
El a trecut prin mine. 
Eu am rămas un pom singur.
El 
un om singur.

Dragostea în căsnicie – mit sau realitate?

          Cu ceva timp în urmă discutam cu două colege despre acest subiect: căsniciile fără dragoste, subliniind faptul că, de cele mai multe ori, dragostea dispare în timp atunci când unul (sau poate chiar amândoi) nu sunt atenți să o mențină și cad în delăsare și în nepăsare față de ei înșiși și/sau față de persoana de lângă ei. Una dintre colege a spus, atunci, ceva ce ne-a lăsat cu gura căscată: că, de fapt, fericirea într-o căsnicie nu poate exista decât în absența dragostei! Cum așa?, am întrebat-o, amândouă, în același timp: cum poți spune că cineva poate fi fericit în asemenea condiții? De fapt, a intervenit ea prompt, nu poți fi fericit decât în aceste condiții! ...

Rătăcire (Corina Mihaela Soare)

Poate că m-am rătăcit spre lună 
Sau poate doar am ocolit o stea, 
Voi implora tot cerul 
Să îmi arate calea mea. 

Să te găsesc în Carul Mare 
Și să putem zbura cu el, 
În nopțile cu lună plină 
Între cuvinte și blestem. 

Nu critica!

          Mereu am fost de părere că doar transpunându-te în situația celui de lângă tine îl poți înțelege cu adevărat. Și cred că asta e valabil în orice situație, nu neapărat într-o relație de dragoste. Am primit mai demult o tăbliță de agățat pe perete, pe care este scrisă o rugăciune indiană; doar câteva cuvinte care spun atât de multe: “Indian prayer: Grant that I may not criticize my neighbor until I have walked a mile in his moccasins”. Exact ceea ce vorbeam mai sus: nu-ți critica vecinul (partenerul de viață, în situația noastră), până când nu ai mers o milă în mocasinii lui. Poate i-au rămas mici, îl strang și de aceea obosește repede și nu mai merge lângă tine așa mult sau așa repede ca odinioară; poate s-au rupt și acum îi intră pietricele care îl jenează la mers. Ideea este că nu poți înțelege de ce o persoană a acționat într-un anumit fel până nu te pui în situația acelei persoane. Făcând asta, poate vei înțelege mai bine ce simte cel pe care ai tendința să-l critici, respectiv ce sentimente i-a trezit purtarea ta în anumite situații, ce a gândit, ce și-a dorit și ce a primit, de fapt, de la tine și, văzând aceste lucruri și înțelegându-le, poate vei reuși să schimbi situația. 

Călător in iubire (Gabriela Mond)

deschid poarta spre tărâmul dorului 
cu cheia sol-itudinii 
aflată pe portativul visului 
urc tăcută pe cărarea tăcerilor 
la braț cu amintirile 
ce-mi oferă mângâiere 

sub pleoapele închise se insinuează 
imagini pline de iubire: 
respirația ta caldă 
în timpul somnului liniștit, 
o fotografie ce-ți surprinde zâmbetul 

Dragostea bate la usa

         Chiar daca ai iubit si ai fost dezamagit, chiar daca simti ca niciodata, nimic nu va mai fi ca altadata, tine minte ca atunci cand soarta ne inchide o usa, Dumnezeu ne deschide o fereastra. Si atunci ia in considerare ceea ce spunea Ionel Teodoreanu in “Lorelei”: “Dragostea apare la fereastră înainte de a bate la uşă. Dragostea e ca o surpriza, poate veni de oriunde. Poti sa o gasesti langa tine chiar”. Trebuie doar sa fii pregatit sa o primesti cu bratele si cu inima deschise, sa o faci sa se simta binevenita, astfel incat sa nu-si doreasca sa mai plece vreodata de langa tine. 

         Se spune ca inima unui indragostit este ca o usa, se deschide atunci cand nu te astepti si nu intotdeauna la usa este cine trebuie. 

Un mail norocos

O prietena de-a mea mi-a povestit, mai demult, cum si-a cunoscut iubitul, pe Adrian. Si, pentru ca mi-a placut foarte mult povestirea si e plina de umor – asa ca ea – i-am cerut voie sa o public pe blog. Deci, in mare, asta este (scrisa de mine la persoana I-a singular):

         Sunt o persoana nu tocmai indrazneata si poate de aceea am ales aceasta cale de a cunoaste pe cineva: mi-am zis ca, daca eu nu am curajul sa abordez pe cineva, macar sa las pe altul sa o faca. Si atunci am apelat la o agentie matrimoniala… am ales-o pe aceasta pentru ca am observat ca are destula experienta in domeniu. Dar am facut-o cu inima cat un purice, recunosc. 

Când tu taci... (Shanti Nilaya)

Când mă cerți, parcă ești vânt - 
răscolind nisipuri nude de iubire și de cânt: 
Când mă cerți... adorm plângând! 

Când mă chemi, parcă ești zare - 
răscolind prin Căi Lactee și prin Ceruri, Carul Mare: 
Când mă chemi... adun visare! 

Iar când taci, parcă vin nori - 
desenând pe trupuri ude, frământând un pat cu flori: 
Când tu taci... adorm în zori! 

Dragostea e oarba?

         Toata lumea este de acord cu faptul ca dragostea e oarba, cica este o axioma care nu mai trebuie demonstrata. Dar de ce este oarba? Pentru ca alegem cu inima, nu cu capul, atunci cand ne indragostim. Foarte rar ascultam ce ne spune mintea. Stiti caricatura aceea cu creierul care ameninta inima ca o omoara daca se mai indragosteste? Asta pentru ca se gandeste (doar e creier!) ca dragostea e o boala. Nu se spune ca ne imbolnavim de dragoste sau ca suferim de „boala dragostei”? Dar biata inimioara nu asculta niciodata povetele creierului, si de aici o multime de necazuri. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera chiar ca dragostea este o afectiune psihica (nu glumesc!). Neurologii, pe de alta parte, au ajuns la concluzia ca, atunci cand suntem indragostiti, partea din creier atribuita gandirii critice nu mai lucreaza ca de obicei. 

Definitia iubirii (Romeo Morari)

Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri 
Cu incrustatii pure si unduiri usoare 
Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri 
Si gurile pagane si cele-ncepatoare. 

Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol 
Extazul si durerea - impreunare grava, 
Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol: 
Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

Transformarea dragostei in prietenie – adevar sau legenda?

         Foarte multi dintre noi ne-am pus aceasta intrebare: e posibil ca, dupa incheierea unei relatii de dragoste, sa urmeze o prietenie adevarata, sincera? Raspunsul depinde de foarte multi factori; o relatie de dragoste se poate transforma in prietenie, in indiferenta sau chiar in ura… Poti sa te indepartezi de cel care ti-a fost alaturi la bine si la greu privind cu regret in urma, constientizand ca dragostea s-a incheiat treptat, sau poti sa pleci in fuga de langa persoana care te-a dezamagit asa cum nu ai crezut o clipa macar ca o poate face. Desigur, trairea uneia sau alteia dintre aceste situatii depinde in primul rand de motivul despartirii. 

         Astfel, e posibil ca sentimentul de dragoste sa se transforme intr-unul de prietenie daca treptat dragostea ambilor parteneri s-a stins si in timp s-a instalat o raceala in cuplu (caz in care despartirea apare, mai degraba, ca o dezlegare decat ca o nenorocire). Desigur ca doua persoane

Rogvaiv (Angelina Nădejde)

Te-aş picta în culori iubito; 
Cred că sufletul 
Ţi l-aş colora în roşu 
Pentru că eşti focul iubirii 
Ce mă mistuie… 
În oranj aş picta fericirea 
Pe care o împarţi tuturor 
Celor ce te cunosc. 
Iar bunătatea - în galben; 
Răbdării tale cu mine 
I-aş pune - verde; 

Trecerea de la prietenie la dragoste

         Cand ai un prieten/ o prietena de sex opus pe care il/ o stii de o viata si care vine intr-o zi sa-ti spuna ca doreste sa treaca aceasta prietenie la un alt nivel, ce crezi ca e mai bine: sa accepti sau sa-i dai de inteles ca e pacat sa se strice o prietenie asa veche, in conditiile in care nu se stie daca o relatie de dragoste intre voi va avea aceleasi sanse de reusita cate a avut relatia de prietenie? Sigur, sunt situatii si situatii, care tin de distanta dintre cei doi din punct de vedere geografic, de varsta, educatie, stare sociala ori materiala si multe altele, peste care intr-o relatie de prietenie este, poate, mai usor de trecut decat intr-o relatie de dragoste. 

         Majoritatea vor spune ca intr-o relatie de dragoste treci mai usor peste

Tu ești (Camelia Cristea)

Tu ești albastrul meu de Voroneț 
În care îmi găsesc ades seninul, 
Cum își găsește strugurele vinul 
Și brațu-n rugăciune sfânt aminul. 

Tu ești poemul meu încă nescris 
Cuvintele de duh le țin ascunse, 
De un vârtej să nu îmi fie smulse 
Și-n hohote de lacrimi plânse. 

Tu ești venit din alte emisfere 
Sortit să-mi dai lumină și putere, 
Desparți în două muntele de mare 
Când țipătul tăcerii rău mă doare.

Prietenie sau dragoste?

           S-au spus atat de multe despre dragoste si despre prietenie si inca si mai multe despre legatura dintre ele, incat era inevitabil sa nu apara si contradictii… 

         “Prietenia este cu siguranta cel mai bun pansament pentru durerile provocate de dragoste”, spunea Jane Austen. Aceasta pentru ca unui prieten i te poti confesa, pe umarul lui poti plange, iti poate da sfaturi utile intrucat, nefiind implicat direct, vede lucrurile cu mai multa obiectivitate decat tine. Si daca acest prieten mai este si de sex opus, atunci parca tinzi sa iei si mai in serios sfaturile primite de la acesta, reusind sa afli, astfel, cum gandeste “tabara” cealalta. Si nu este putin lucru, pentru ca nu cred ca sunt multi cei care se pot lauda ca ii cunosc cu adevarat pe cei de sex opus. 

Ce simplu mi-ar fi daca nu te-as iubi (Adrian Paunescu)

Altceva nu-i nimic 
si mereu ma complic 
si ce simplu mi-ar fi, 
daca nu te-as iubi. 

Daca m-as lua dupa pretexte, 
daca as trage unde e usor, 
nici nu trebuia sa aud de tine 
si-mi era mai de folos sa mor. 

M-am bagat de bunavoie sluga, 
dragostei morale ce ti-o port, 
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil 
sa privesc destinul ca pe un sport. 

E visul meu (Floriana Turculeanu)

Ce vis frumos si dulce-avui 
si bland din cale-afara... 
Si-atat de tare l-am trait 
ca n-as fi vrut sa piara! 

Caci se facea ca imi esti cer 
iar eu un vant de vara 
Si cu puterea mea faceam 
toti norii sa dispara! 

Si astfel ceru'-mi ramanea 
senin, sub clar de luna, 
Pe care dragostea-mi scriam 
c-o patima nebuna!

O simfonie de sentimente

         Acum patru ani, fratele meu si-a deschis o firma. Era foarte ocupat, avea o multime de treburi de facut, in special pe calculator. M-am oferit sa-l ajut sa-si puna in ordine toate datele; am fost la el la sediu si ne-am apucat de treaba, cu mult spor. Asta, pana a sunat soneria; chemase pe cineva sa-l ajute cu programul pe care-l folosea. Ei bine, daca pana atunci totul mersese ca pe roate, dupa ce a intrat Sorin pe usa, s-a zis cu concentrarea mea! Mi-a placut de cum l-am vazut! Parca mi-era si ciuda; simteam ca se vede asta pe chipul meu, ca se simte in vocea mea, parca toata fiinta mea tipa in gura mare ca-l plac! Eram constienta de asta, dar nu eram in stare sa fac nimic ca sa nu mai fie atat de evident ca-mi place. Cand a trecut pe langa mine, am simtit cum aerul din incapere era impregnat de mireasma trupului, dar mai ales a sufletului sau. 

Teama de singuratate

         V-ati gandit vreodata cate persoane raman intr-o relatie doar de teama ca nu vor face fata singuratatii? Teama de singuratate este una dintre marile temeri ale omului, acesta fiind o fiinta eminamente sociala; traim intr-o societate, e drept, petrecem o mare parte din viata la serviciu (daca suntem norocosi sa avem asa ceva!), apoi pe drum, la cumparaturi etc. Dar, la sfarsitul zilei, cand ne indreptam spre casa, credeti ca e simplu sa gasesti casa goala, sa nu te astepte nici un suflet in ea? Cred ca multi cunoastem aceasta situatie; pentru unii a fost o perioada mai lunga, pentru altii mai scurta, dar cred ca toti ne dam seama, indiferent daca am trait-o sau nu, ca nu este o situatie de dorit pentru nimeni. 

         Si ajungem la vorba lui Octavian Paler: “Vai de cel care, dupa ce deschide usa camerei seara, nu are cui spune: “Buna seara”. 

         Aceasta deoarece: 

Amintiri (Gabriela Mond)

am strans, ceas de ceas, amintirile in clepsidra iubirii 
le-am invelit duios cu gandurile 
si le-am hranit cu departarile 

le-am incalzit la focul dorului 
le-am lasat sa soarba din nectarul visului 
ascuns sub pleoapa sufletului 

le-am mangaiat cu asteptarile 
le-am parfumat cu lacrimioarele 
si le-am vegheat cu nostalgiile 

acum, cand dorul ma urca iar pe aripile sale, 
in spatele ochilor inchisi, dar a sufletului deschis 
imi regasesc amintirile acumulate in clepsidra iubirii

Ti-am scris (Aura Popa)

Ti-am scris si ieri, iti scriu si azi un gand 
Si maine de va fi-ti voi scrie iar, 
Sa-ti amintesc, cu fiecare rand 
Iubirea noastra. De-o fi in zadar 

Si niciodata nu ma vei citi 
La candela unei sperante noi 
Cu o privire care va zambi, 
N-am sa imi cer cuvintele-napoi. 

Scrisori pentru Alina

         Am mai descoperit o poveste faină și extraordinar de romantică pe același site al agenției matrimoniale Venera. Se pare că oamenii rafinați și inteligenți chiar apelează la astfel de servicii pentru a-și găsi jumătatea. Citind printre rânduri relatarea, mi se pare evident că oamenii din această firmă chiar pun suflet în ceea ce fac. Puteți citi povestea pe adresa de mai jos:  

http://www.matrimonial.ro/succese.php?id=1

Suferinta in dragoste

         De ce suferim din dragoste? Poate pentru ca iubind, ne asteptam sa fim iubiti, la randul nostru? Dar in cazul iubirii nu se procedeaza ca la magazin: eu iti dau dragostea tie, da-mi-o si tu pe a ta; am batut palma si toata lumea e multumita! Nu asa stau lucrurile; ar fi mult prea simplu... Confucius spunea ca, in cazul dragostei, trebuie sa pui mai mult pret pe efort decat pe recompensa. In cate alte situatii in viata mai procedam astfel?
         Atat dragostea, dar mai ales suferinta din dragoste ne schimba foarte mult, ajungand pana la a ne transforma in cu totul alti oameni decat pornisem la drum, in relatia respectiva, oameni pe care nu am fi crezut vreodata ca ii vom regasi in noi insine...
         Mi-amintesc cum, odata, a venit o prietena, plangand, sa-mi povesteasca cat de mult sufera pentru ca a fost tradata in dragoste. Mi-a spus:

Singuratatea in doi

             A fost o vreme cand credeai ca dragostea voastra este perfecta si va rezista tuturor incercarilor vietii? Poate ca asa era, poate nu te-ai inselat, insa, in timp, ati uitat (unul dintre voi sau chiar amandoi) sa luptati pentru a o pastra. Si atunci, intristata, dragostea s-a indepartat, intai cu pasi mici, nesiguri, apoi tot mai mari, lasand loc singuratatii in doi. 

         Dar, de fapt, cine e vinovat pentru singuratatea care s-a instalat pe nesimtite, dar sigur in cuplu? Oare nu tocmai cei care i-au permis sa se instaleze, prin faptul ca nu au facut nimic ca sa impiedice acest lucru? Cu totii ne dorim iubire, insa multi, cand o gasim, nu stim ce sa facem cu ea si sfarsim prin a o pierde, mai devreme sau mai tarziu. De ce? Pai… sa ne gandim ce am facut atunci cand, vorba ceea, cu ochii larg inchisi, am trecut pe langa dragostea care ne-a zambit: am respins iubirea si am ramas fideli singuratatii noastre! Sau, cum ar spune Ionel Teodoreanu: “Am trecut pe langa ea cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear”.

Absenta in dragoste

         Cred ca nu putine persoane au fost in situatia in care - ori ei ori iubitul/iubita - au trebuit sa plece pentru o perioada si au ajuns sa se intrebe (in momentul plecarii sau ulterior) daca dragostea lor va rezista despartirii temporare. Sigur, aceasta absenta poate fi mai lunga sau mai scurta, iar efectele ei pot sa depinda si de lungimea acestei plecari, dar nu numai... 

         Se spune ca, in situatia in care iubim suficient de mult ca sa ne vedem pana la sfarsitul vietii alaturi de persoana iubita, atunci aceasta dragoste va putea rezista despartirii temporare; ajungem, astfel, la ceea ce spunea Comte Debussy-Rabutin: “Absenta este pentru dragoste ce este vantul pentru foc; o stinge pe cea slaba, o aprinde pe cea puternica”. Aceasta pentru ca, in orice despartire temporara, mai important decat toate tentatiile vietii, ramane dragostea de care vom bucura la intoarcerea persoanei iubite.

Gand somnoros (Aura Popa)

Dac-ai fost vis ai fost cel mai frumos 
Pe care-as fi putut sa-l am vreodata! 
Nu-ncerc de mintea mea sa te descos 
Sau sa-ti sterg tarmul... Asta niciodata! 

Inca mai simt nisipul tau arzand 
Sub talpile desculte de cuvinte 
Si perlele ce mi le-ai pus razand 
La gatul unui gand nu prea cuminte. 

Recastigarea dragostei pierdute

         Ai iubit si apoi ai pierdut dragostea? Te simti nenorocit pentru asta si simti ca ai gresit si nu mai ai cum sa te intorci si sa repari ceea ce ai gresit? Haideti sa vedem impreuna ceea ce este de facut!            
         Nicolae Iorga spunea: “Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta”. Daca ai pierdut, la un moment dat, dragostea persoanei de langa tine, gandeste-te bine inainte de a incepe sa suferi pentru asta: oare chiar era vorba de persoana pe care ti-ai dorit-o mereu, pe care ai fi pastrat-o langa tine toata viata sau, prin pierderea acestei dragoste, ti s-a dat, poate, sansa sa intalnesti o alta, mai mare, poate chiar cea pe care o cautai si o asteptai mereu? Pentru ca, daca este asa, inseamna ca prin aceasta pierdere ti s-a facut un serviciu, ea nefiind altceva, de fapt, decat o trambulina spre urmatoarea. Asta, evident, daca ai invatat ceva din ceea ce ai gresit in relatia pe care tocmai ai incheiat-o. Si chiar daca