Teama de singuratate

         V-ati gandit vreodata cate persoane raman intr-o relatie doar de teama ca nu vor face fata singuratatii? Teama de singuratate este una dintre marile temeri ale omului, acesta fiind o fiinta eminamente sociala; traim intr-o societate, e drept, petrecem o mare parte din viata la serviciu (daca suntem norocosi sa avem asa ceva!), apoi pe drum, la cumparaturi etc. Dar, la sfarsitul zilei, cand ne indreptam spre casa, credeti ca e simplu sa gasesti casa goala, sa nu te astepte nici un suflet in ea? Cred ca multi cunoastem aceasta situatie; pentru unii a fost o perioada mai lunga, pentru altii mai scurta, dar cred ca toti ne dam seama, indiferent daca am trait-o sau nu, ca nu este o situatie de dorit pentru nimeni. 

         Si ajungem la vorba lui Octavian Paler: “Vai de cel care, dupa ce deschide usa camerei seara, nu are cui spune: “Buna seara”. 

         Aceasta deoarece: 

Singuratatea in doi

             A fost o vreme cand credeai ca dragostea voastra este perfecta si va rezista tuturor incercarilor vietii? Poate ca asa era, poate nu te-ai inselat, insa, in timp, ati uitat (unul dintre voi sau chiar amandoi) sa luptati pentru a o pastra. Si atunci, intristata, dragostea s-a indepartat, intai cu pasi mici, nesiguri, apoi tot mai mari, lasand loc singuratatii in doi. 

         Dar, de fapt, cine e vinovat pentru singuratatea care s-a instalat pe nesimtite, dar sigur in cuplu? Oare nu tocmai cei care i-au permis sa se instaleze, prin faptul ca nu au facut nimic ca sa impiedice acest lucru? Cu totii ne dorim iubire, insa multi, cand o gasim, nu stim ce sa facem cu ea si sfarsim prin a o pierde, mai devreme sau mai tarziu. De ce? Pai… sa ne gandim ce am facut atunci cand, vorba ceea, cu ochii larg inchisi, am trecut pe langa dragostea care ne-a zambit: am respins iubirea si am ramas fideli singuratatii noastre! Sau, cum ar spune Ionel Teodoreanu: “Am trecut pe langa ea cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear”.