Teama de singuratate

         V-ati gandit vreodata cate persoane raman intr-o relatie doar de teama ca nu vor face fata singuratatii? Teama de singuratate este una dintre marile temeri ale omului, acesta fiind o fiinta eminamente sociala; traim intr-o societate, e drept, petrecem o mare parte din viata la serviciu (daca suntem norocosi sa avem asa ceva!), apoi pe drum, la cumparaturi etc. Dar, la sfarsitul zilei, cand ne indreptam spre casa, credeti ca e simplu sa gasesti casa goala, sa nu te astepte nici un suflet in ea? Cred ca multi cunoastem aceasta situatie; pentru unii a fost o perioada mai lunga, pentru altii mai scurta, dar cred ca toti ne dam seama, indiferent daca am trait-o sau nu, ca nu este o situatie de dorit pentru nimeni. 

         Si ajungem la vorba lui Octavian Paler: “Vai de cel care, dupa ce deschide usa camerei seara, nu are cui spune: “Buna seara”. 

         Aceasta deoarece: 

         Multi recurg, e drept, la solutii de compromis: isi iau un animal de companie pentru a-si “trata” teama de singuratate; este cazul mai ales al persoanelor in varsta, care traiesc, de mai mult sau mai putin timp, in singuratate. 

         Teama de singuratate ne-a facut si in tinerete sa apelam, atunci cand am vazut ca noi nu putem rezolva singuri problema aceasta, la o “blind date”. Sunt atatea situatii in care am auzit de persoane care, stiindu-si prietenul/prietena singuri, si-au permis sa-i trimita la o intalnire oarba: “Nu vezi ca nu mai iesi din casa de zile intregi, daca nu de saptamani? Ce ai de gand? Lasa ca-ti fac eu rost de o intalnire! Sotul meu are un coleg tanar, dragut, cu apartament, care e singur si cauta si el, fara sa gaseasca, o fata draguta, cuminte, cu scaun la cap. O sa-i spun sa vorbeasca maine cu el!” 

         Sigur, e usor pentru ei, dar nu si pentru cei doi care se intalnesc fara macar sa se fi vazut, doar pentru ca o ruda sau un prieten a vrut sa le intinda o mana de ajutor ca sa nu mai fie singuri. Ajungi la punctul de intalnire si constati de la prima privire ca cel/cea cu care te-ai intalnit nu corespunde nici macar pe jumatate dorintelor tale; dar, pentru ca ti-a fost recomandat(a) de cineva la a carui parere tii, va trebui sa il/o suporti o vreme, pentru a nu fi pus intr-o situatie jenanta… Si-ti spui cu naduf si fara putinta de indoiala: “E ultima oara cand mai fac asa ceva! Daca nu cunosc persoana, nu mai merg nicaieri! Sa fie clar! Indiferent cine imi va face recomandarea, pentru ca nu are de unde sa stie ce imi place mie si ce nu.” 

         Si atunci, care este solutia? Continuarea o puteti intr-un alt articol, pe pagina "Cum mi-am gasit jumatatea".

         Haideti acum sa ne descretim fruntile cu cateva bancuri referitoare la teama de singuratate: 

* - Mi-e tare groază de singurătate. 

  - Da? Atunci îţi vom găsi un loc într-o groapă comună. 

* Singuratate - atunci cand iti faci singur poze in oglinda pentru a le posta pe facebook! 

* Singuratate - atunci cand toata noaptea vorbesti singur si nu esti inteles de nimeni! 

* - Ce face un neuron in capul unei blonde? 

  - Se plictiseste.  

  - Dar 2 neuroni? 

  - Chef. 

* - De ce a murit un neuron din capul unei blonde ? 

   - De singuratate. 

* Plictisit de viata de la oras, Tom si-a cumparat o casa la tara, inconjurata de vai si paduri. Dupa sase luni de singuratate, la usa lui apare un tip barbos, neingrijit, care ii spune: 

- Sunt vecinul tau, Bill, si locuiesc peste vale. Dau o petrecere diseara si m-am gandit sa te invit si pe tine. 

- A, ce bine! spune Tom. Chiar ma plictisisem. 

- Va fi ceva de baut, poate si ceva lupte. Sper ca nu te deranjeaza. 

- E OK, cred ca pot face fata. Cum crezi ca ar trebui sa ma imbrac? - Nu conteaza. Oricum vom fi numai noi doi. 

* Un neuron ajunge într-un creier masculin. Totul este întunecat, fara sa mai fie altcineva. 

- Yu-hu-huu, striga neuronul. Striga degeaba, nici un raspuns. 

- Yu-huu-huuuu! Nu este nimeni? repeta neuronul. 

Deodata, din întuneric, apare un alt neuron: 

- Hei, ce faci aici de unul singur? Suntem toti jos, la petrecere!