Suferinta in dragoste

         De ce suferim din dragoste? Poate pentru ca iubind, ne asteptam sa fim iubiti, la randul nostru? Dar in cazul iubirii nu se procedeaza ca la magazin: eu iti dau dragostea tie, da-mi-o si tu pe a ta; am batut palma si toata lumea e multumita! Nu asa stau lucrurile; ar fi mult prea simplu... Confucius spunea ca, in cazul dragostei, trebuie sa pui mai mult pret pe efort decat pe recompensa. In cate alte situatii in viata mai procedam astfel?
         Atat dragostea, dar mai ales suferinta din dragoste ne schimba foarte mult, ajungand pana la a ne transforma in cu totul alti oameni decat pornisem la drum, in relatia respectiva, oameni pe care nu am fi crezut vreodata ca ii vom regasi in noi insine...
         Mi-amintesc cum, odata, a venit o prietena, plangand, sa-mi povesteasca cat de mult sufera pentru ca a fost tradata in dragoste. Mi-a spus:

„Stii, intotdeauna m-am gandit ca asemenea lucruri se intampla doar in filme, si inca in cele nu tocmai de calitate, dar nu mi-am pus niciodata problema ca asa ceva mi s-ar putea intampla chiar mie!” Si imi amintesc foarte clar cum a subliniat cele doua cuvinte... Da, asta pentru ca ne imaginam mereu cum vom trai primul zambet, primul sarut, prima dragoste, dar nu ne gandim niciodata ca noi vom putea suferi din dragoste!

         In acest caz suferinta vine din faptul ca am asteptat sa fim iubiti si acest lucru nu s-a implinit. Sau, mai rau, am crezut ca s-a implinit, ca apoi sa vedem ca a fost o greseala. Ca si cum te-ai fi vazut pe lista de „admisi”, apoi ai constatat ca, de fapt, in capul listei scria „respinsi”. Si atunci dezamagirea este si mai mare. 

         Si inca ceva: cred ca o contributie foarte mare la suferinta din dragoste o are faptul ca, atunci cand iubim, o inzestram pe persoana iubita cu anumite calitati, iar defectele pe care le are consideram ca le vom putea transforma, in timp, astfel incat sa nu mai fie deranjante. Este cea mai mare greseala pe care o fac indragostitii: sa creada ca ii vor schimba pe cei de langa ei. Si daca nu reusesc sa o faca, ego-ul iese la suprafata: „Nu ai fost in stare sa-l schimbi pe cel pe care-l iubesti; iar el spune ca te iubeste dar, de fapt, nu vrea sa se schimbe asa cum doresti tu!” In principal femeile au aceasta tendinta, din pacate. Si, mai departe, se mai pune o problema: daca ai reusit sa-l schimbi, iti va placea mai mult astfel, sau vei considera ca a fost un om slab, daca s-a lasat influentat de tine? Ori iti vei aduce aminte de cel care era inainte de schimbare si iti vei da seama ca iti placea mai mult asa cum era, decat este acum? Viata asta e complicata, intr-adevar, dar marea problema este ca noi reusim sa o complicam mult mai rau! 

         Cum am putea, totusi, sa invatam ceva din suferinta in dragoste? Trebuie sa nu ne izolam de lume, sa incercam sa vorbim despre asta cu prietenii de suflet ori cu rudele care ne inteleg; sa incercam sa ne detasam de tot ceea ce am trait, sa privim la ceea ce s-a intamplat, ca la un spectacol, gandind ca s-a petrecut altcuiva, incercand chiar sa gasim metode de a ajuta acea persoana sa treaca peste suferinta; sa invatam din greselile pe care le-am facut (noi sau persoana care ne-a dezamagit), fiind atenti sa nu le repetam si sa nu lasam nici pe altii sa le repete in viitor; sa ne iertam, pe noi si pe cel care ne-a gresit, pentru a nu cara cu noi mai departe, acest balast care este suferinta; sa ascultam sfatul lui Friedrich Nietzsche, care spunea ca ”Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici”. Chiar daca avem impresia ca, datorita acestei suferinte, am ajuns pana la portile iadului, sa ne bucuram ca am avut puterea sa ne intoarcem de acolo! 

         Si apropo de ceea ce vorbeam, tot Nietzsche spunea: „Ceea ce se face din dragoste, se petrece totdeauna dincolo de bine şi de rău.” 

         In aceasta situatie, cred ca cele mai bune prietene ne sunt uitarea si umorul, caci ele ne ajuta sa trecem peste multe in viata... asa incat, haideti sa incercam sa uitam ce a fost neplacut in trecut si sa ne delectam impreuna cu niste bancuri referitor la suferinta din dragoste: 

* Dialog matinal între doi soţi în bucătăria unui apartament de bloc: 

- Auzi, da' de ce urla vecinu' aseară în halul ăla la nevastă-sa? 

- Ea nu dorea să-i spună pe ce naiba i-a cheltuit salariul! 

- Păi, şi-acum, dimineaţă, de ce strigă de două ori mai tare decât atunci? 

- Se pare că până la urmă i-a spus... 

* Sotia: 

- Dragul meu, ma gandesc la ziua in care ne-am cunoscut. Parca a fost ieri! Tu la ce te gandesti?           

   Sotul: 

- La alaltaieri! 

* Sotul si sotia, seara, in pat. Sotul sopteste: 

- As vrea sa facem dragoste acum! Acum! Te doresc atat de mult! 

Sotia, buimacita de somn: 

- Te rog, nu acum, e foarte tarziu si ma doare capul! Maine, iti promit! 

Sotul: 

- Ssssst! Vorbesc la telefon!