Un prieten este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi

          Tot mai greu reușim să ne dăm seama cu adevărat ce fel de oameni avem lângă noi. Poate pentru că, de multe ori, rămânem uimiți de ce suntem noi în stare: să facem lucruri pe care nu ne-am fi gândit niciodată că le-am putea face, să spunem cuvinte pe care nu ne-am fi imaginat vreodată că le-am putea rosti, și asta chiar față de persoane apropiate, la care ținem foarte mult… Și atunci ce putem aștepta de la alții? Credem că îi cunoaștem foarte bine, dar, dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine, cum să nu ne uimească cei de lângă noi? 

Cei doi bărbați din viața mea

          Aveam 40 de ani și pierdusem orice speranță să-mi găsesc ursitul. Pot spune despre mine, fără a mă lăuda (că doar nu e meritul meu!), că arăt bine (văd și eu cum întorc bărbații capul după mine pe stradă!), am un statut social foarte bun (o situație materială peste medie) și… doream un bărbat pe măsură (ceream prea mult?!). 

          Văzând că nu găsesc deloc ceea ce așteptam, dar și pentru că timpul meu era foarte măsurat și nu aveam când să-mi caut bărbatul potrivit (așa e când lucrezi zi lumină!), am apelat la o agenție matrimonială. Directoarea agenției mi s-a părut foarte ok, serioasă, cu capul pe umeri, o persoană în care puteam să am încredere că mă va ajuta în această privință și care s-a implicat activ în căutarea persoanei dorite de mine. Mi-a aranjat câteva întâlniri, dar nu a mers niciuna și am început să cred că nu am noroc în această privință. M-am întâlnit inclusiv cu un om politic italian, foarte galant, cu stare materială foarte bună, înalt, frumos,

Vis alb (Otilia Cazimir)

Aș vrea cu tine să mă duc departe, 
La Polul Nord, sub cerul de opal, 
Când gheața mării clare se desparte 
În blocuri plutitoare de cristal. 


Desfășurând culorile-i spectrale, 
S-ar înălța deasupra noastră ca un fald 
Dantela aurorii boreale, 
De purpură, de aur și smarald. 


Banchiza albă ne-ar așterne-n față 
Covoare de omăt imaculat. 
Și-n adăpostul mic, scobit în gheață, 
Am arde-un foc de spirt denaturat. 

Îmi distrug dușmanii atunci când mi-i fac prieteni

Citind aceste cuvinte ale lui Abraham Lincoln, mi-am amintit o întâmplare de acum 10-12 ani, când am auzit-o pe o colegă de servici vorbind tare, pe hol, despre mine. Eu eram în biroul alăturat, cu ușa deschisă. Încă de la primele cuvinte mi-am dat seama că vorbea tare tocmai pentru a o auzi eu. Fără a rosti nici un nume, mă bârfea, dar în așa fel încât să înțeleg că era vorba despre mine, că eu eram cea pe care o critica. La început, acest lucru m-a enervat: de ce făcea asta? Eu nu vorbisem niciodată rău despre ea, nu o bârfisem, nu găsisem nimic care să mă deranjeze la ea în mod deosebit și – culmea! – nici nu vedeam ce ar putea-o deranja pe ea la mine.

Ce frumoasă eşti (Adrian Păunescu)

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă, 
Ninge disperat asupra ta, 
Cerul peste tine se răstoarnă, 
Ţurţurii în plete vor suna. 


Hai să fim doi oameni de zăpadă 
Ridicaţi de braţe de copii, 
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă 
Că se pot iubi, se pot iubi. 

1 decembrie – Ziua Națională a României

(Articolul conține câteva date referitoare la Ziua Naţională a Românilor, aforisme și bancuri legate de această sărbătoare.) 

          Ziua Națională a României a fost, de-a lungul timpului, sărbătorită în data de: 

- 10 mai, între 1866-1947, în amintirea zilei în care Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite; 

- 23 august, între 1948-1989, pentru a marca ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944; 

- 1 decembrie, din 1990 și până în prezent, pentru a marca proclamarea unirii Transilavaniei şi a Banatului cu Regatul României.