Riscurile dragostei

          E riscant sa iubesti, veti spune? Bine, dar dragostea este un sentiment atat de frumos, au cantat-o poetii, muzicienii si toti indragostitii lumii, fiecare asa cum a simtit-o, asa cum a trait-o... cum ar putea sa fie ceva periculos, ca sa putem vorbi de riscuri? Ei bine, pot exista riscuri si aici, dar e un mare pacat sa nu ti le asumi, pentru ca ar insemna ca pierzi cea mai frumoasa parte a vietii… E drept, sunt putini cei care stau departe de ea, cei mai multi o cauta cu infrigurare toata viata. 

          Dar sa vedem care sunt riscurile dragostei… 

         Mai intai, exista riscul sa iubesti si sa nu fii inteles, sa nu fii apreciat, sa nu ti se raspunda cu aceeasi dragoste. Iar acest lucru il putem privi din amandoua partile: e greu si atunci cand iubim noi si nu ni se raspunde la fel,
dar si atunci cand suntem iubiti, dar nu putem raspunde iubirii celuilalt. Oricum am privi situatia, una dintre cele doua persoane va avea de suferit (daca nu chiar amandoua). Nu este, insa, un motiv, sa ne ferim de iubire. Aceasta pentru ca, asa cum spunea Parintele Savatie Bastovoi: “Sa iubesti implica riscul de a nu fi iubit inapoi. Sa speri implica riscul de a fi ranit. Sa incerci inseamna sa risti sa dai gres, dar riscurile trebuie asumate, deoarece cel mai mare risc in viata e sa nu-ti asumi nici un risc”. Sau, cu alte cuvinte: daca nu risti nimic, risti chiar mai mult! 

         O alta mare problema ar fi faptul ca am ajuns sa bagatelizam acest sentiment, sa vorbim cu atata usurinta despre el si, de fapt, sa-l simtim cu adevarat atat de rar… toata lumea discuta despre dragoste si toti au sentimentul ca au trait-o de nenumarate ori, cand, de fapt, nu a fost vorba, de cele mai multe ori, decat de atractie fizica (ne-a placut cum arata), sexuala (in multe cazuri), intelectuala (ne-a placut sa purtam anumite discutii cu acea persoana, observand faptul ca avem multe pareri comune) s.a.m.d.       

         Un alt risc ar fi sa iubesti pe cineva si sa nu gasesti niciodata curajul de a-i spune ceea ce simti pentru ea. Aceasta problema, insa, nu o putem rezolva decat noi cu noi insine, aici nu mai tine de cei din jur, ci de curajul de a ne implica, de a ne depasi temerile, frustrarile, inhibitiile. Aceasta pentru ca in dragoste e preferabil sa stii si sa fii dezamagit, decat sa nu stii, dar sa te intrebi mereu. Mai bine sa treci printr-o dezamagire si apoi sa mergi mai departe, decat sa traiesti toata viata cu sentimentul ca ai fi putut fi foarte fericit daca ai fi avut curajul sa-ti declari dragostea, si sa te invinovatesti toata viata ca nu ai facut-o. 

         Oricum, asa cum spunea Mircea Eliade: “In dragoste nici o certitudine nu e definitiva... Lucrul acela elementar - sentimentul ca esti iubit - trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si extaz”. Asta inseamna ca, chiar daca la un moment dat ai stiut ca esti iubit, aceasta certitudine nu va dainui; va trebui ca in permanenta sa faci eforturi sa mentii aceasta dragoste vie, pentru ca dragostea nu se castiga odata pentru totdeauna, ea trebuie intretinuta toata viata, pentru a nu o pierde. 

         Apoi, mai sunt persoane care risca sa-si piarda dragostea datorita posesivitatii, a faptului ca, dintr-o dragoste mare, dar prost inteleasa, isi sufoca partenerul cu dovezi de iubire. Un alt motiv, legat tot de posesivitate, ar fi gelozia, asupra caruia nu cred ca are sens sa mai insistam… 

         Alte riscuri? Optimistul ar putea spune: “Iubirea inseamna sa dai cuiva sansa sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face”. Pesimistul, insa, o spune pe de-a dreptul: “Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens).

         In final, sa luam in considerare faptul ca, de oricate riscuri ne-am putea lovi, o viata fara dragoste nu inseamna nimic. Si, cum spunea Richard Nixon: „Daca nu-ti vei asuma niciun risc, nu vei suferi nicio infrangere; altfel spus, nu poti castiga nicio victorie”. 

         Cam atat pe tema asta (nu pentru ca nu ar mai fi atatea de spus in privinta asta, dar mai astept si de la voi!). 

         Si... o rugaminte: cei care nu s-au decis inca daca merita sa riste pentru a-si intalni dragostea, sa nu citeasca in continuare, pentru ca ceea ce urmeaza s-ar putea sa-i convinga, fara urma de indoiala, ca dragostea nu merita niciun fel de risc; daca mai exista o sansa sa fie intorsi spre optimism, mai bine sa stea si sa reflecteze la ceea ce tocmai au citit, in special la vorbele oamenilor “mari”… 

- Iubitule, sunt insarcinata! Ce ai dori sa fie... ? 
- 1 aprilie!

Sotia: Iubitule....Ce faci? 

Sotul: Nimic. 

Sotia: Nimic?...Pai de-o ora tot studiezi certificatul de casatorie. 

Sotul: Cautam data expirarii!!

- Tu nevasta, este adevarat ca ai avut mai multi barbati inainte sa te mariti cu mine? 

- Mai, barbate! Mai barbate! Mancare buna ai? 

- Am! 

- Haine curate ai? 

- Am! 

- Aseara ti-a placut? 

- Mi-a placut! 

- Da' alalta-seara ti-a placut? 

- Si inca cum! 

- Pai cum crezi tu ca se invata toate astea, la fara frecventa?! 

Doi prieteni se intalnesc dimineata, la cafea. Unul din ei are un ochi vanat. 

- Ce-ai patit la ochi? 

- M-a lovit nevasta. 

- De ce? 

- I-am vorbit cu `TU`. 

- Doamne, iarta-ma, dar ce fel de relatie aveti voi in familie de te-a lovit pentru atata lucru? 

- Pai aseara, pe cand mancam, mi-a zis: `stii, draga, noi n-am mai facut dragoste de trei luni`. Iar eu i-am zis: Poate TU! 

Si un risc doar al barbatilor: Iubeşte-ţi copilul ca şi cand ar fi al tău. (sigur, este un risc pe care si-l asuma barbatii, dar pe care il ia in considerare si blonda care-si intreaba medicul ginecolog, dupa nastere: “Doctore, sunteti sigur ca e copilul meu? Nu seamana deloc cu mine!”)