Noi nici n-avem un cântec doar al nostru
Pe care în duet să-l fredonăm.
Nici murgi de noapte fără de căpăstru
Şi fără şa, pe care să urcăm.
Ca să culegem stelele cu mâna.
N-avem nici paşi pentru-acel dans tăcut,
Nici aură ca să ne vadă luna
Cu ochi de cer în raiul de-nceput.
Nu mai avem nici brumă din culoarea
Acelei veri ce ne-a îmbrăţişat
Cu macii ei şi ne-a-nţeles ardoarea.
Nu ne-a rămas nimic cu-adevărat
Decât un vis şi-această căutare
Ce-acum ne pare fără de sfârşit,
Un drum care ne râde la picioare
Cu pietre de-ncercări şi-un dor cumplit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu