Știi să lupți pentru dragostea ta?

          “Să nu te îndoiești niciodată de deciziile bune ale soției tale. Oricum, ea s-a măritat cu un geniu”, spunea cu mult umor Federico Fellini… 

          Te plângi de deciziile pe care le ia persoana iubită? Înainte să faci asta, gândește-te că și tu ai fost una dintre deciziile ei! Și a fost o decizie importantă, te-ai bucurat atunci, să nu spui că nu este așa… ai luptat pentru a o convinge, poate ai încercat chiar să dai la o parte alte persoane care o plăceau! Ai făcut tot ce ți-a stat în puteri pentru asta, pentru că o credeai mai presus de tine și sperai din tot sufletul să te aleagă. 

          Și atunci, de ce acum, după ce ai fost ales, în sfârșit, crezi că totul ți se cuvine și nu mai este cazul să lupți în continuare pentru dragostea ei? Ai câștigat doar o bătălie atunci când s-a îndrăgostit de tine, nu tot războiul! Nimic în viață nu ține veșnic, un foc trebuie întreținut mereu pentru a nu se stinge… Dacă ți s-a părut normal să lupți pentru a câștiga persoana iubită, de ce nu ți se pare la fel de normal să lupți ca să menții dragostea vie? 

          Ai fost de acord atunci că ai luat o decizie cel puțin bună, ca să nu spun nemaipomenită! Simplul fapt că ai fost ales ți-a dat siguranță și crezi că acum nu mai este necesar să lupți pentru a menține dragostea vie? Cea mai mare greșeală! Poartă-te și vorbește cu persoana iubită astfel încât să rămână convinsă toată viața că a făcut o alegere bună, nu să ajungă să se întrebe, în timp, dacă nu cumva s-a păcălit când te-a ales... 

          De ce spun asta? Pentru că, obișnuindu-ne cu persoana de lângă noi, ni se pare tot mai normal să ne suporte din ce în ce mai multe lucruri pe care odinioară le ascundeam; știam că nu ne fac cinste și nu suportam ideea de a lăsa persoana de lângă noi să le descopere… 

          “Să iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine, să măsurăm pe alţii cu măsura cu care ne măsurăm pe noi, să preţuim lucrurile şi nevoile lor prin cele ale noastre. Când le vom dori ceea ce ne dorim nouă şi când îi vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri”, spunea Confucius. 

          Ce spuneți, putem încerca? Până la urmă, nu este numai avantajul celuilalt, ci în egală măsură și al nostru; ne oferă stabilitate, siguranță, dragoste… 

          “Trebuie să acceptăm că nu vom lua întotdeauna deciziile corecte, că o vom da în bară major uneori şi să înţelegem că eşecul nu este opus succesului, ci o parte din el” (Arianna Huffington).

          Știți cum procedăm? Cam așa: 

Soția: 

- Iubitule, înainte să ne căsătorim îmi cumpărai mereu bijuterii și cadouri scumpe… 

Soțul: 

- Așa, și? 

Soția: 

- Cum se face că acum nu îmi mai cumperi? 

Soțul: 

- Iubito, unde ai mai pomenit tu pescar care să dea mămăligă la pește după ce l-a prins? 

 

Sau așa: 

 

Soția, către soț: 

- Ieri, dragul meu, m-am gândit la tine. 

- Serios? Drăguț din partea ta! Cu ce ocazie? 

- Am fost la grădina zoologică... 

La puţin timp după nuntă: 

- Iubitule, te-ai schimbat atât de mult... nu te mai recunosc! 

- Dragă, ţi-am spus de o mie de ori când eram prieteni... femeile măritate nu mă interesează.