“A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte”. Când dădea această definiție a iubirii, Platon se referea la faptul că, la începutul creației, toți oamenii erau un întreg, astfel că fiecare om avea două capete, patru brațe, patru picioare, patru urechi și fiecare avea ambele organe sexuale, masculine și feminine, într-un cuvant erau ființe androgine. În “Unsprezece minute”, Coelho povestește că această ființă avea “un singur trup și un gât, dar capul avea două fețe, fiecare privind în altă direcție. Era ca și cum două făpturi ar fi fost lipite spate-n spate.”
Duiliu Zamfirescu explica și el, în “Comăneștenii”, cum arătau aceste ființe de demult: aveau un trunchi rotund, care stătea pe patru brațe și un cap cu două fețe; când alergau, se duceau de-a roata.
