Nu critica!

          Mereu am fost de părere că doar transpunându-te în situația celui de lângă tine îl poți înțelege cu adevărat. Și cred că asta e valabil în orice situație, nu neapărat într-o relație de dragoste. Am primit mai demult o tăbliță de agățat pe perete, pe care este scrisă o rugăciune indiană; doar câteva cuvinte care spun atât de multe: “Indian prayer: Grant that I may not criticize my neighbor until I have walked a mile in his moccasins”. Exact ceea ce vorbeam mai sus: nu-ți critica vecinul (partenerul de viață, în situația noastră), până când nu ai mers o milă în mocasinii lui. Poate i-au rămas mici, îl strang și de aceea obosește repede și nu mai merge lângă tine așa mult sau așa repede ca odinioară; poate s-au rupt și acum îi intră pietricele care îl jenează la mers. Ideea este că nu poți înțelege de ce o persoană a acționat într-un anumit fel până nu te pui în situația acelei persoane. Făcând asta, poate vei înțelege mai bine ce simte cel pe care ai tendința să-l critici, respectiv ce sentimente i-a trezit purtarea ta în anumite situații, ce a gândit, ce și-a dorit și ce a primit, de fapt, de la tine și, văzând aceste lucruri și înțelegându-le, poate vei reuși să schimbi situația. 

          De ce să criticăm ceva ce nu putem înțelege? E cea mai mare greșeală pe care oamenii o fac. Și totusi, cât de des o facem… Critica în sine, mai ales cea fără temei, ne aduce doar critici – de la cel pe care-l criticăm ori de la cei din jurul nostru, care nu sunt de acord cu ceea ce criticăm noi. O vorbă înțeleaptă spune: critică-te pe tine și apoi pe ceilalți! 

          Într-o relație, critica aduce foarte mult rău. Oricât am fi de încredințați că avem dreptate într-o anumită situație, întotdeauna putem să evităm să-l criticăm pe cel de lângă noi. E stresat și a spart o farfurie? De ce să te răstești la el și să-i spui: “Uf, parcă ai păr pe maini! Cum poți să fii așa neîndemânatic?”, dacă poți să zâmbești și să-i spui: “Nu-i nimic, s-a spart ghinionul!” Parcă varianta a doua duce la altă atmosferă, nu? Dacă stăm să ne gândim, critica arată o lipsă de respect față de persoana criticată (“Nu ești bun/ă de nimic!”) și, în timp, duce la lipsa de respect a acesteia față de tine (“Nu știe decât să critice!”) și, evident, la situații încordate. 

          Și dureros e că, de multe ori, criticile vin pentru probleme total nesemnificative. Cred că situația ar fi cu totul alta dacă am gândi: “Oare problema asta va mai fi importantă mâine sau peste un an?” Eu sunt convinsă că, dacă toți ne-am pune această întrebare înainte de a deschide gura să criticăm, mai bine de jumătate dintre discuțiile tensionate ar dispărea! Aceasta pentru că de multe ori ne concentrăm pe lucruri neimportante, pe detalii și nu pe lucrurile care contează cu adevărat în viață. 

          Sunt persoane pe care, atunci când le privești, parcă te aștepți să le auzi spunând: “M-am trezit mai devreme ca să te pot critica și mai mult astăzi!” Ei bine, cred că e important să le ocolim cât putem, pentru că viața e scurtă și e păcat să o trăim alături de oameni veșnic nemulțumiți. 

          Dar… putem face un test: în momentul în care simțim că ceva sau cineva ne stresează, ne enervează, ne scoate din sărite , să stăm o clipă strâmb și să încercăm să gândim drept: dacă astăzi ar fi ultima zi din viața mea, mi s-ar mai părea important acest lucru pentru care acum mă enervez? Și atunci, de ce să las ca lucrurile pe care oricum nu le pot schimba să mă facă nefericită?    

          Nimeni nu e perfect în lumea asta, nici măcar noi. Și dacă nici noi nu suntem perfecți, atunci de ce am pretinde ca cei din jurul nostru să fie? Să fim multumiți (!!) că prietenii noștri nu sunt perfecți, pentru că altfel nu ar mai face parte din cercul nostru de prieteni: ar căuta persoane perfecte, ca și ei, nu s-ar mulțumi cu noi, imperfecții… 

          Dar haideți să mai și râdem pe tema asta! 

* Maria îl privește pe Ion, care se chinuie să bată un cui în perete, pentru a agăța un tablou. La un moment dat îi spune: 

- Auzi, mă Ioane! Ciocanul tau parcă e fulger, mă! 

- De ce, Mărie?! Așa de rapid se mișcă? 

- Nu mă, Ioane! Da’ niciodată nu lovește de două ori în același loc!

* A dispărut nevasta lui Abraham şi el se duce la Poliţie. 

- Daţi-ne o descriere a soţiei dvs. 

- Cu o condiţie - dacă o găsiţi cumva pe Sara, să nu-i arătaţi descrierea mea. 

* Ea: Iubi, am slăbit două kilograme. 

   El: Te-ai demachiat? 

* Ieri seară stăteam cu nevastă-mea de vorbă despre eutanasiere și i-am spus: 

- Să nu mă lași niciodată să stau într-o stare vegetativă, să fiu dependent de niște mașini și alimentat cu lichide. Dacă o să fiu vreodată într-o astfel de stare, te rog să mă debranșezi de la toate APARATELE de îngrijire care mă țin în viață! 

Și atunci ea s-a ridicat, a închis televizorul și calculatorul și mi-a aruncat berea la chiuvetă.